luni , 5 decembrie 2016 - 14:32

Dani Lăcătușu, tânărul care nu va merge NICIODATĂ la SERVICIU! Vezi cum e posibil!

dani-lacatusu-prima-poza

Daniel Lăcătuşu este unul dintre elevii de elită ai Gorjului, fiind implicat de-a lungul anilor de liceu în nenumărate proiecte de voluntariat și nu numai. Acum se pregătește de admiterea la facultate, dar și de bacalaureat, fiind absolvent al Colegiului Naţional „Spiru Haret” unde a studiat Matematică Informatică Bilingv Engleză. „Întotdeauna am iubit desenul, mi-a plăcut să mă joc cu formele şi volumele, să pot să fiu liber să creez orice îmi doresc. Aşa că am ales să urmez o meserie pe care nu o voi putea numi niciodată serviciu”, spune tânărul.

Rep.: Dacă ar fi faci un top al pasiunilor tale, cum ar suna?
D.L.: Tot timpul am oscilat între desen (respectiv arhitectură), tirul cu arcul, pe care le practic de foarte mult timp şi voluntariat. Ar mai fi şi altele secundare precum alpinismul, sculptura şi pianul, dar greu îmi mai fac timp pentru ele.

Rep.: Când te ai gândit că îți dorești să urmezi arhitectura? În ce oraș vei merge?
D.L: Îmi doresc să devin arhitect încă din clasa a-VI-a. Întotdeauna am iubit desenul, mi-a plăcut să mă joc cu formele şi volumele, să pot să fiu liber să creez orice îmi doresc. Aşa că am ales să urmez o meserie pe care nu o voi putea numi niciodată ,,serviciu”. Nu munceşti atunci când îndrăgeşti ceea ce faci. Voi merge la Bucureşti, la Universitatea Ion Mincu.

Rep.: Pentru admiterea la arhitectură de când ai început să te pregătești şi cu cine?
D.L.: Pentru admitere am început să mă pregătesc de la începutul clasei a-XI până de curând, cu mai mulţi arhitecţi, iar în acest moment mă pregătesc de unul singur.

Rep.: Ai vreun arhitect la care te gândești ca la un model? De ce?
D.L.: Nu prea am modele în arhitectură, sincer. Îmi doresc să creez ceva unic, nu să mă las condus de concepte, stiluri şi clişee. Apreciez însă majoritatea arhitecţilor care au reuşit să inoveze şi să uimească lumea cumva. Cel mai potrivit exemplu, cred, ar fi Zaha Hadid, care a murit acum puţină vreme, lăsând în urmă o comoară pentru arhitectura universală, prin stilul organic şi foarte nonconformist, dar, poate şi mai important, un exemplu fenomenal de ambiţie, fiind prima femeie arhitect din istorie câştigătoare a Prizker Prize (echivalentul Premiului Nobel în Arhitectură). Povestea ei este incredibilă.

Rep.: Ce ne poți spune despre ONG-ul pe care l-ai condus?
D.L.: Asociaţia Tinerilor Pentru România (devenită acum Asociaţia Generaţiei de Azi) este un ONG în creştere, foarte frumos, şi cu oameni muncitori şi implicaţi. Am înfiinţat filiala din Gorj în octombrie 2014 împreună cu nişte prieteni foarte buni care s-au dovedit o echipă extraordinară şi pot spune că, după Consiliul Naţional al Elevilor, a fost cel mai important factor care m-a ajutat să mă formez din foarte de multe puncte de vedere şi care m-au făcut să cred că încă se mai poate schimba ceva în această ţară.

Rep.: Cum ar mai fi posibilă o schimbare?
D.L.: Simplu, dacă fiecare om îşi face partea sa. Şi pentru a îi determina să o facă, nu este nevoie de ştiri, revolte, campanii, schimbări de clase politice sau revoluţii. Ci folosind puterea propriului exemplu. Când am desfăşurat primele mele proiecte am avut maxim doi oameni alături, după ce au văzut că se poate, mulţi alţii s-au alăturat. Este de ajuns ca toţi cei ce îşi doresc schimbarea să înceapă să lucreze pentru ea, şi mulţi alţii li se vor alătura pe drum.

Rep.: Ce reprezintă voluntariatul pentru tine? Se bate cap în cap uneori cu şcoala?
D.L.: Voluntariatul este acel lucru pe care îl faci spre folosul cuiva şi nu aştepţi ceva în schimb (cu toate că răsplata e mare). Cred că este un alt fel de educaţie, o a doua şcoală unde înveţi practic şi apoi deduci teoria. Te antrenează pe interior şi îţi oferă multe oportunităţi pentru viitor. Şcoala şi voluntariatul se completează oarecum reciproc şi sunt la fel de esenţiale.

Rep.: Cu câte ONG-uri ai colaborat?
D.L.: Până acum am colaborat cu numeroase organizaţii nonguvernamentale şi sper ca şirul să nu se oprească aici. Câteva dintre ele ar fi Asociaţia Elevilor Mehedinţeni, Asociaţia Tinerilor pentru România, Asociaţia Vasiliada Gorj, Asociaţia Cultul Eroilor Regina Maria şi multe altele.

Rep.: Ai fost premiat voluntarul anului 2015. Cum a fost această experienţă?
D.L.: Nominalizarea mea la Gala Voluntarilor din decembrie 2015 a fost momentul în care am fost premiat pentru întreaga mea activitate ca voluntar de către Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Gorj, ceea ce a fost fantastic, însă premiul se datorează şi oamenilor geniali din echipele pe care le-am condus sau din care am făcut parte, care au făcut fiecare proiect posibil.

Rep.: Ce momente ți-au rămas în minte când vine vorba despre colaborările cu ONG-urile din Gorj și nu numai?
D.L.: Fiecare proiect pe care l-am desfăşurat a însemnat o experienţă extraordinară şi cel puţin o lecţie de viaţă, cu amintiri de la râs la plâns. Proiectul meu de suflet însă a rămas Redescoperă Crăciunul pe care l-am desfăşurat cu prietenii mei de la ATPR, când am ajutat câteva familii foarte nevoiaşe din comuna Runcu şi din oraşul Motru cu haine şi alimente în pragul sărbătorilor. Acolo am întâlnit copii mult mai mici ca mine, dar totodată mult, mult mai mari! Am văzut tragedie, optimism, inteligenţă, ambiţie şi unitate.

Rep.: Ai reprezentat Gorjul în Consiliul Național al Elevilor. Cum a fost acea experiență?
D.L.: Consiliul Naţional al Elevilor a reprezentat începutul modelării mele. M-a responsabilizat şi m-a învăţat să privesc totul cu alţi ochi. Am reprezentat elevii gorjeni la adunările naţionale în calitate de Secretar de consiliu judeţean al elevilor şi, împreună cu oamenii extraordinari întâlniţi acolo am încercat să punem osul la o schimbare desfăşurând foarte multe proiecte naţionale de impact.

Rep.: Ce îți place cel mai mult să faci în timpul liber?
D.L.: Din păcate singurul timp liber pe care îl mai am acum este atunci când dorm. Încerc, cu greu să îmi fac timp pentru tirul cu arcul şi citit uneori, şi, evident, să desenez.

Rep.: Ce cărți citești?
D.L.: Îmi plac mult cărţile psihologice şi ştiinţifice. Cartea mea preferată este Viaţa ca o Ţeapă de Alan Cohen, dar cel mai mult citesc cărţi de specialitate (arhitectură).

Rep.: Ai un citat preferat după care te ghidezi? Părinții ce te-au învățat, ce ți-au spus că este important în această viață?
D.L.: Părinţii mei mi-au spus să nu mă tem niciodată să ţintesc departe, indiferent dacă nimeni nu pare să creadă în mine, pentru că, dacă muncesc cu pasiune, pot face orice şi pot ajunge oriunde. Citatul preferat cred ca ar fi acesta: ,,Înalt, spune cel de jos. Frumos, spune cel de sus”.

loading...

Citește și

porci1

Ţăranii îşi vând porcii pe internet. Vezi cu cât îi dă un fermier din Șomanești, Gorj!

Un bărbat din localitatea Șomanești, comuna Telești, aflată la doar câțiva kilometri de Târgu Jiu, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza.