vineri , 9 decembrie 2016 - 3:55

Gardianul de… stepă

ionut-catrinaPresupun că mergeți, măcar de două-trei ori pe săptămână, prin vreun supermarket sau prin cel mai mare mall din Tg-Jiu (sic!) – care, paradoxal, încă rezistă, deși puterea de cumpărare e mică rău de tot în acest județ al sărmanilor. Ei bine, în orice supermarket v-ar purta pașii, veți întâlni la intrare sau pe lângă casa unde plătești un individ (sau mai mulți, dacă acel supermarket are aere de hipermarket) care se uită bănuitor la tine, gata să-ți sară la jugulară pentru că fața ta nu-i inspiră lui încredere. Da, ați ghicit: este gardianul de serviciu, omul care – în imaginația sa debordantă – este un mix de „judge, jury and executioner”, stăpânul discreționar al spațiilor dintre rafturi, zeul frigiderelor/lăzilor frigorifice din magazin, cel care se uită aprobator (fără vreun motiv anume) la casier, buricul absolut și cel care se uită interogativ-dezaprobator la copiii ținuți de mână de părinți, dar care mai ating produse expuse. Acești oameni trăiesc într-o altă lume, fără vreo asemănare cu locul lor real de muncă. Sunt transfigurați, au o stare extatică… Ating Shambhala ăștia, jur!

Bă, nene, îmi vine să mă urc pe pereți când văd cum un specimen d-ăsta, ce probabil se visează ca militar activ la U.S. Navy Seals, dar a eșuat în țara complet nepotrivită, fiind un gardian (de supermarket) oarecare. Cum spuneam, dacă le studiezi mersul, privirea, atitudinea, realizezi că acești oameni nu prea empatizează cu mediul în care prestează „activități de pază și protecție”.
În primul rând, atitudinea lui te duce cu gândul la filmele alea americane de categoria C, unde întreaga acțiune se petrece în imaginarul complet nepoetic unui amărât de bodyguard. Înțeleg că toți oamenii dezvoltă frustrări, deci e firesc, dar parcă aceste specimene ar trebui duse, semestrial, la o activitate de descătușare. Nu știu, un rahat de teambuilding, de genul paintball, airsoft, CS, unde să se exprime și omul, unde să-și „expună” pornirile și strategia militară. Poate așa nu s-ar mai uita tot timpul încruntat și suspicios la toată lumea, cumva desconsiderându-i pe toți.
Specimenele astea se cred păzitoare ale unor baze militare, ale unor secrete ancestrale ce stau la baza religiei creștine sau mai știu eu ce dracu’ se cred. Ați văzut scena aia din „Taxi Driver”? Aia cu „You talkin’ to me?”. În mod cert așa fac aceste surogate de G.I. Joe în fața oglinzii de la baia personală, dimineața, înainte de a îmbrăca o uniformă cu 2-3 numere mai mare, dar care le crește stima de sine. Uniforma pare să-i transforme într-un soi de „superheroes” din benzile desenate americane, în care ei apar și înlătură elementele negative din decor. Dar aproape mereu, în viața reală, răufăcătorul e un puști sau, după caz, e lipsă…

Bă, Captain America în miniatură (cu tot cu ambalaj), nu ar fi mai normal să vă purtați exact ca-n fișa postului, să nu vă mai uitați suspicios la toată lumea, să aveți și voi o față zâmbitoare când un client vă tratează la fel? Nuuu, voi sunteți decupați din X-Men – dar varianta aia românească, fără buget, sunteți urmașii lu’ ăla cu raze X, voi scanați dezaprobator oamenii, că v-au instalat pe retină o chestie și aia vă conferă capacitatea de a vedea dincolo. Nu știu exact de care „dincolo” e vorba…

Acești „dumnezei pe pământ” fac deseori sarea și piperul unei sesiuni de cumpărături. Doar că nu tot timpul ești amuzat. Iar Universul – nici măcar al bietului tău magazin – nu gravitează în jurul tău, Hawkeye!

P.S.: Există d-ăștia și pe la bănci…

loading...

Citește și

ionut-catrina

Corupția și indiferența ucid în continuare

Acum un an, România s-a trezit în fața unei tragedii fără margini, ce a modificat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza.