vineri , 20 octombrie 2017 - 2:26

Peştera din Betleem

pag-15

Peştera din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare din Ţara Sfântă, alături de Sfântul Mormânt, din Ierusalim. Biserica cea mare din Betleem se află zidită pe locul peşterii în care S-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, din Fecioara Maria, drept pentru care aceasta este şi una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume.

Biserica Naşterii Domnului se află în partea de răsărit a oraşului Betleem, la mai puţin de zece kilometri de Ierusalim. Complexul monahal actual, acoperind aproximativ douăsprezece mii de metri pătraţi, include, alături de biserica cea veche, o mănăstire ortodoxă grecească, o alta catolică şi o alta armenească. În orice zi a anului, pelerinul care îngenunchează şi se roagă în peştera din Betleem simte emoţia marelui praznic al Naşterii Domnului, bucuria credinţei izvorâte din Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, în peştera cea sfântă din Betleem este un Crăciun continuu, fiecare pelerin cântând colindele neamului său.

Peştera din Betleem

Naşterea după trup a Mântuitorului este relatată în Evangheliile scrise de Sfinţii Apostoli Matei şi Luca. În pofida micilor diferenţe, care întăresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amândoi Evangheliştii afirmă faptul că Hristos S-a născut în Betleem şi că a crescut în Nazaret. Evangheliştii spun că Fecioara Maria L-a născut pe Iisus Hristos într-o „iesle”, nefăcând precizarea dacă locul acesteia era într-o „peşteră” sau într-un „staul”: „Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 7).
La mai puţin de un secol distanţă însă, atât Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, cât şi scrierea apocrifă „Protoevanghelia lui Iacov”, menţionează cuvântul „peşteră” ca loc al naşterii. Aceasta nu este nicio contrazicere, căci, după cum era obiceiul în acea vreme, casele se ridicau în faţa peşterilor care se găseau în zonă, astfel încât peştera să poată fi folosită drept staul pentru animale.
Potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe de Răsărit, Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut într-o peşteră, iar nu într-un staul de vite, după cum mărturiseşte şi condacul Naşterii Domnului, zicând: „Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce”. Staulul în care S-a născut Hristos era instalat într-o peşteră/grotă, iar comentatorii sunt cu toţii de acord asupra acestei localizări. Prima menţionare a peşterii din Betleemn, cinstită drept loc al Naşterii Domnului Hristos, apare astfel în scrierile Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, datând din jurul anului 160. Acest sfânt a identificat pentru întâia oară grota ce se afla sub biserică drept peştera sfântă, adică locul Naşterii lui Hristos. Spre întărirea acestuia vine şi tradiţia creştină, prin scrierile lui Origen şi ale lui Eusebiu, scrieri datând încă din secolul al III-lea. Sfântul Ioan Damaschin, în Canonul scris pentru Naşterea Domnului, spune: „Ai venit să opreşti păcatul în peştera sărăcească”. Asupra acestor cuvinte, aplecându-se Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, spune şi el că Hristos s-a arătat magilor „într-o peşteră foarte simplă, înfăşurat cu scutece proaste”.
În secolul al IV-lea (anul 326), Sfântul Împărat Constantin şi maica sa, Sfânta Elena, hotărăsc zidirea unei biserici deasupra peşterii din Betleem. Această primă biserică a Naşterii Domnului, sfinţită în data de 31 mai 339, avea un plan octogonal şi era poziţionată chiar deasupra peşterii. În centrul acesteia, o gaură largă de patru metri, înconjurată cu o balustradă, oferea o privire de ansamblu asupra peşterii. În anul 530, biserica ridicată de Sfântul Constantin cel Mare a fost distrusă de către împăratul Justinian, pentru a putea ridica, în locul ei, o biserică mult mai încăpătoare, păstrată până astăzi.
În anul 614, peştera şi biserica cea mare din Betleem scapă din mâinile distrugătoare ale perşilor numai datorită unei reprezentări ample a celor trei magi de la Răsărit, care apăreau îmbrăcaţi în haine persane. În data de 6 iunie 1009 armata cruciaţilor cucereşte Ierusalimul şi dezrobeşte regiunea. Mai târziu, între anii 1165-1169, biserica cea mare din Betleem şi peştera Naşteri sunt reparate şi reîmpodobite, lucru menţionat de o inscripţie greacă, păstrată în absida nordică a bisericii. Catapeteasma cea mare a bisericii a fost lucrată în Țara Românească, pe cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino.
Cutremurele de pământ din anii 1834 şi 1869 vor distruge mobilierul vechi de lemn al peşterii. În anul 1847 este furată steaua de argint care marca până atunci locul exact al Naşterii Pruncului Hristos, lucru ce agravează situaţia politică a locurilor sfinte. În anul 1852, grija asupra Bisericii Naşterii Domnului este încredinţată romano-catolicilor, armenilor şi grecilor ortodocşi, aceştia din urmă îngrijindu-se şi de peştera Naşterii.
Biserica cea mare are trei altare. Marele altar estic, alături de cel din partea sudică, aparţin grecilor, în vreme ce altarul nordic aparţine armenilor, fiind închinat celor Trei Magi, care şi-au legat caii în apropiere. Sub altarul central se află peştera Naşterii, iar din altarele laterale se coboară în peştera subterană, pe scări săpate în piatră.
În peştera cea sfântă, care nu are mai mult de zece metri pătraţi, în partea de răsărit, se află un mic altar, însemnat cu o stea de argint. Această stea, încrustată într-o mare lespede de piatră, marchează locul exact în care a fost aşezat Pruncul Iisus Hristos. Inscripţia de pe marginea stelei de argint mărturiseşte: „Aici S-a născut Iisus Hristos, din Fecioara Maria. 1717”. Inscripţia este scrisă în limba latină deoarece în anul 1717, atunci când a fost aşezată această stea, biserica era sub stăpânire catolică.
Potrivit unor istorici, steaua de argint din Betleem ar fi fost donată de Sfântul Constantin Brâncoveanu sau de Ştefan Cantacuzino. Steaua de argint are patrusprezece colţuri, fiecare reprezentând cele patrusprezece neamuri, câte au fost de la Avraam la David, apoi de la David la strămutarea în Babilon, iar apoi de la strămutarea în Babilon până la Hristos.
Locul naşterii este străjuit de cincisprezece candele care ard în permanenţă: şase candele aparţin grecilor ortodocşi, cinci aparţin armenilor şi patru aparţin catolicilor. Podeaua peşterii este pavată în întregime cu marmură, mobilierul din lemn datând din perioada de după incendiul din anul 1869. Porţile de bronz ale celor două intrări datează încă din vremea împăratului Justinian (secolul al VI-lea). Din peştera Naşterii pornesc o serie de trepte ce duc într-o capelă laterală, numită „Capela Ieslei”, îngrijită de romano-catolici.

Peştera din Betleem, chip al peşterii de pe Golgota

Întreaga iconografie ortodoxă prezintă Naşterea Domnului ca având loc într-o peşteră. În icoana Naşterii Domnului, peştera din Betleem se arată drept chip al peşterii mormântului şi al iadului celui întunecat, unde Mântuitorul va coborî cu trupul şi cu duhul, după moartea Sa pe Cruce. Astfel, în iconografia ortodoxă, în peştera din Betleem, pruncul Iisus Hristos nu este înfăşat în scutece, cum ar fi firesc, ci este învelit în giulgiu şi aşezat într-o raclă din piatră, chip al mormântului celui rece.
Încă din peştera Naşterii, Maica Domnului se întristează, aducându-şi aminte de proorociile mesianice ale Vechiului Testament, care vorbesc despre Patimile pe care le va îndura Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, ea nu se bucură, ci mai ales se întristează, ascunzându-şi chipul. La rândul lor, animalele prezente în peştera întrupează deja una dintre profeţiile mesianice: „Boul îşi cunoaşte Stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu mă pricepe” (Isaia 1, 3).

Peştera din Betleem, chip al lumii noastre

Peştera simbolizează lumea căzută în păcat, căci locul din peşteră este unul întunecat, unul lipsit de lumină. Astfel, peştera nu este locul pentru viaţa cea adevărată, ci un loc din care omul trebuie să iasă, iar întunericul ei trebuie să fie biruit de lumină. Hristos este „Lumina lumii”, lumina aflată în contradicţie cu întunericul lumii, închipuit de peşteră. Atât filosofii antici, cât şi părinţii Bisericii susţin că peştera este chip al lumii noastre. Sfântul Teofilact al Bulgariei, tâlcuind Naşterea în peşteră şi aşezarea lui Hristos în iesle, spune că El a venit în lumea aceasta „pentru că ieslea este lumea”. Astfel, Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul reprezintă intrarea Lui în lumea noastră, care este o lume căzută în adâncul răutăţii şi în întunecimea păcatului, sălăşluind ca într-o peşteră.
Dumnezeu, lumină fiind, nu s-a temut de cele mai întunecoase locuri ale pământului şi ale păcatului: „Dumnezeu este lumina şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5). „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5). „Întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară” (I Ioan 2, 8).

Loading...

Citește și

Cele şapte cuvinte ale lui Hristos de pe Cruce

Iisus Şi-a dat duhul pe cruce «la ceasul al nouălea», după 3 sau 6 ore …

Un comentariu

  1. Încă din peştera Naşterii, Maica Domnului se întristează, aducându-şi aminte de proorociile mesianice ale Vechiului Testament, care vorbesc despre Patimile pe care le va îndura Fiul lui Dumnezeu întrupat
    Pe asta din ce biblie ai scoso?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza.