duminică , 4 decembrie 2016 - 1:50

TEHNICI ŞI PRACTICI TIBETANE DE TRATAMENT

pag121

În urmă cu 5000 de ani, în Tibet, se dezvoltă un sistem medical cu rezultate de necontestat. Practicile şi tehnicile medicale ale terapeuţilor care au trăit în acea epocă au avut o contribuţie majoră la sistemul de terapii, diferenţiindu-se de metodele tradiţionale ale altor culturi, prin anumite particularităţi.




Tibetanii folosesc în tratarea bolilor şi echilibrarea organismului:

Extrase din pietre preţioase, stalagmite şi stalactite (rezultatul dizolvării în apă a diverselor roci). Având în vedere că sunt depozitate acolo de mii de ani, aceste pietre se culeg, se macina mărunt şi se amestecă cu alte componente din alte substanţe, pentru diferite afecţiuni;

1. Extrase din diverse tipuri de pietre, la fel măcinate şi preparate;
2. Extrase din diverse tipuri de sol;
3. Extrase din diverse tipuri de lemn;
4. Extrase din cultura grădinii personale;
5. Extrase din plante;
6. Extrase din saruri;
7. Extrase din animale;
8. Extrase din mare;
9. Extrase din cereale;
10. Extrase din apă vie;
11. Extrase din lavă.

Tibetanii practică, de asemenea, şi tratamente pentru normalizarea şi echilibrarea psihicului, în situaţii în care apar neliniştea şi agitaţia. Aceste dezechilibrele apar atunci când canalele energetice ale corpului nu mai funcţionează corect şi energiile din diferite canale s-au combinat. În această situaţie trebuie reechilibrate aceste energii. Cum se procedează? Prin aplicarea principiului că între degetele mâinii, elementele naturii şi organe există o corespondentă:
Pentru degetul mare corespund lemnul, vântul şi ficatul împreună cu bilă.
Pentru arătător corespund focul, jăratecul şi inima împreună cu intestinele.
Pentru degetul mijlociu corespund pământul, umezeală şi pancreasul împreună cu splina şi stomacul.
Pentru degetul inelar corespund metalul, secetă şi plămânii împreună cu intestinele.
Pentru degetul mic corespund apă, frigul şi rinichii împreună cu vezica urinară şi prostata.
Pentru tratarea afecţiunilor şi echilibrarea organismului, în practicile terapeutice tibetane acele de acupunctură se introduc în zona palmelor. Tibetanii mai folosesc şi o altă metodă cu efecte similare: se apropie degetele unul de altul şi se scot sunete într-un anumit ritm, ritm ce echilibrează la nivel primar energia organismului. Aceste tehnici trebuie realizate sub îndrumarea unui specialist, care să le cunoască şi să le aplice corect.
Spre exemplu: dacă este prezenta frică, se apasă degetul mic spre centrul palmei cu degetul mijlociu şi cel mare. În cazul acesta obţinem sunetele pământului – HU, sunetul frigului şi îngheţului – UI şi sunetul lemnului – ŞEI. În această poziţie, după 5 minute, sentimentele de frică dispar.
Dacă este prezenta tristeţea, se apasă inelarul către centrul palmei cu arătătorul şi degetul mare. În acelaşi mod se obţine sunetul metalului – SI şi sunetul vântului – SUI. Aşa va dispărea şi tristeţea.




pag123Când există sentimente de îngrijorare şi alarmare, degetul mijlociu se apasă către mijlocul palmei cu degetul mare. Astfel se obţine sunetul vântului – SUI şi sunetul umezelii – HUL.
În situaţii de nervozitate excesivă, se apăsă cu degetul mare către centrul palmei pe inelar, obţinându-se sunetul metalului – SI şi sunetul vântului SUI.
În caz de euforie excesivă, se apasă degetul mare către centrul palmei cu degetul inelar şi cel mic – se obţine sunetul frigului – UI şi sunetul vântului SUI.
Desigur, tehnicile descrise trebuie exersate îndelung pentru a se echilibra energiile şi efectele să fie vizibile. Tratamentele medicinei tradiţionale acţionează holistic asupra organismului, privit ca ansamblu de sisteme energetice şi organice. Prin urmare, şi complexitatea terapiilor şi tehnicilor trebuie să fie la un nivel adecvat pentru că rezultatele să fie vizibile.
Un factor major în vindecare îl constituie conştientizarea de către bolnav a beneficiilor şi avantajelor pe care i le oferă medicină tradiţională, să fie implicat în procesul de vindecare, ca parte componentă şi să fie dornic să se vindece, având în vedere că se lupta cu o afecţiune, pentru a se putea reîntoarce şi a-şi ajuta familia.
Dialogul medic-pacient trebuie să includă explicaţii asupra afecţiunii cu care se confruntă, să fie asigurat bolnavul că există posibilităţi de tratament şi că se poate vindeca. Din acest moment, pacientul poate lucra asupra mentalului sau prin autosugestie.
Atât bolnavul, cât şi medicul nu trebuie să folosească negaţii precum: NU, NU POT, NU VREAU, NU ESTE POSIBIL etc. În fiecare zi, bolnavul trebuie să repete afirmaţii încurajatoare, cum ar fi: „În fiecare zi mă simt mai bine şi mai bine, azi mai simt mai bine decât ieri, mai bine decât oricând, tratamentul da rezultatele pe care le doresc şi mă voi însănătoşi complet”. Cel mai potrivit este că aceste încurajări să fie şoptite dimineaţa, la trezire şi seara, în timp ce adoarme. Fiecare propoziţie se pronunţă la expirarea aerului şi la inspirare se face pauză.
Acestea ar fi doar câteva din secretele tehnicilor tibetane, secrete care dacă sunt cunoscute afecţiunile vor fi inexistente.

Sursa: http://www.pirasan.ro/ro/medicina-traditionala/tibetana/


loading...

Citește și

sanatate

5 boli prevestite de mâncărimile ochilor

Când ochii devin iritați și mâncărimile în zona lor nu-ți mai dau pace, este posibil …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza.