miercuri , 22 noiembrie 2017 - 15:05

Un SFÂRŞIT e un alt ÎNCEPUT! Alte cuvinte

Când am ascultat prima oară „celelalte cuvinte” eram aproape un copil, chiar dacă trecusem uşor de 20 de ani. Numele formaţiei m-a intrigat oarecum, nu era un nume sonor, format dintr-un cuvânt pe care să-l cauţi în dicţionar ca să-i vezi sensul, dimpotrivă, erau cuvinte, celelalte…era simplu şi profund. Apoi am auzit „dacă vrei”, „un sfârşit e un început”, „iarbă prin păr”, „fântâna suspinelor” şi am ştiut că suntem contemporani cu una dintre cele mai bune trupe rock românească, poate cea mai introspectă şi sensibilă dintre toate, căci asta au reuşit cei de la „celelalte cuvinte”, dincolo de muzicalitatea absolută, să împletească agresivitatea binecunoscută a rockului cu emotivitatea şi sensibilitatea extreme ale muzicii lor. Şi chiar le-a ieşit!!!!! Împreună cu „celelalte cuvinte”, a crescut o generaţie care îşi petrecuse prima parte a vieţii, copilăria, într-un regim în care nu existau prea multe bucurii şi alternative la entertainment, nimic comparabil cu ce există astăzi pe piaţă, însă asa se decanta valoarea, parcă ieşea din nimic şi toţi cei care reuşeau să ajungă în sufletele noastre deveneau modele. Apoi a venit revoluţia, iar anii s-au repezit să treacă prin noi, lăsându-ne confuzi şi oarecum derutaţi, fiindcă ne pregătiserăm să schimbăm lumea, să trăim mai bine, să fim buni şi să aplicăm scara valorilor, acele valori în care am crezut noi, adică cel mai bun să câştige! Am regăsit celelalte cuvinte, după mai mult de 25 de ani de când îi ascultasem prima oară, în Petroşani , cu publicitate pe reţelele de socializare si am fost entuziasmaţi!!!! Concert „CELELELTE CUVINTE”!!!! Era un răsunet în mine, nu-i văzusem niciodată live, însă locul lor, în sufletele noastre era încă neocupat de altcineva. Ii vedeam într-o sala de concert modernă, care să poată oferi toată rezonanţa şi subtilitatea muzicii creată de aceşti artişti, oameni dedicaţi trup şi suflet muzicii lor, care şi -au păstrat stilul şi individualitatea absolută!!! Nu-i poţi confunda, nu există nici international ceva asemănător, personalitatea lor muzicală fiind, pentru mine, cea mai importantă trăsătură! Nu are rost să spun că locaţia era un bar tipic de rock, împrejmuită cu gard din uluci rare şi cam învechite, că o ulită din piatră ducea către intrare. Afară, câteva mese din lemn, murdare de vreme. Înăuntru, o scena mică, foarte mică, dar în care a încăput, pentru aproximativ două ore, toată măreţia unei trupe care nu s-a dezis de nimic din ceea ce promisese să facă la începutul anilor 80 : muzică de calitate. Inutil să spun că am auzit şi cântat pentru prima oară live, după aproape 30 de ani de la apariţie, toate acele cântece pe care le-am iubit şi am iubit atât de mult cândva, am suferit, am învăţat, am crescut şi pe care aproape le uitasem cântate de aceşti domni ai rockului care au argint în păr, pe care îi recunoaştem după timbrul vocal inconfundabil al solistului şi după alcătuirea melodică, dar care nu mai sunt nici ei, nici noi, tineri. Şi am aflat că nu pot cânta în altă parte, că nu sunt invitaţi aproape nicăieri, că salile de spectacol nu îi promovează pentru motive care îmi scapă, că sunt nevoiţi să cânte prin baruri, în toată ţara şi chiar şi acolo cu greutate. Că au compus, în continuare, fără să schimbe nimic din felul în care au cântat când au început şi că vor cânta mai departe la fel cum au început. Aici am o suferinţă personală pe care trebuie să o mărturisesc. Copiii nostri dansează pe manele la toate zilele pe care şi le serbează, la majorate, la banchetele organizate pentru clasele a VIII şi a XII şi la toate ocaziile. Cum am ajuns aici???????? A nu se înţelege că am ceva personal cu vreun gen musical, sunt adepta libertăţii de alegere, dar tocmai aici este nedumerirea şi întristarea profunde pe care le simt. Cum au ajuns copiii nostri să facă asemenea alegeri? Cum poţi să alegi între “în lupta cu el însuşi dispărut” şi “să moară duşmanii mei” fără să înţelegi care e diferenţa şi către ce te îndreapta fiecare dintre cuvinte? Fiindca unele te îndreapta către abisul ignoranţei cutremurătoare, de unde se poate întâmpla tot ce poate fi mai rău pentru om, pentru devenirea lui, iar celelalte te îndreaptă spre cuvinte, celelalte cuvinte…către esenţa. E ca şi cum, în loc să te îndrepţi mereu către lumină, ai cădea tot mai adânc într-un întuneric fără fund…Noi, cei care vedem prăpastia, trebuie să ne salvăm copiii şi, odată cu ei, vom salva Celelalte cuvinte.

Anca Rugină

loading...
Loading...

Citește și

Recital extraordinar de pian la Teatrul Elvira Godeanu Târgu Jiu!

Biletele se gasesc la agentia teatrului. Pretul unui bilet 10 lei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza.