Comori şi alte mistere din Oltenia (I)

Comorile din Peştera Izverna, păzite de mecanisme ciudate

Peştera Izverna, din Munţii Mehedinţi, este la fel de căutată de turişti ca şi, mai ales, de căutătorii de comori. Misterul legat de comoara din adâncurile sale îi atrage ca un magnet, indiferent de primejdiile la care se expun.  Se spune că în peştera Izverna ar fi îngropat tezaurul Serbiei, din vremea în care cei doi prinţi moştenitori, Miloș Obrenovici şi Mihail, se certau pentru tron. Este vorba despre a doua jumătate a secolului XIX. Cum Mihail pusese mâna pe tron, Miloș încerca să ajungă cu tezaurul naţional în Polonia, unde ar fi trăit în exil până la un moment propice. În ultima clipă, prinţul s-a decis să îngroape comoara pe teritoriul României, alegând peştera. Aşa se face că cele 80 de care cu poveri au fost aduse şi îngropate în Peştera Izverna. Timp de aproape trei ani de zile, mai mulţi zidari au pregătit un lăcaş special în peşteră, astfel încât nimeni să nu poată ajunge la comoară, în afară, bineînţeles, de cel care ştia secretul. Unii dintre localnici îşi mai amintesc de poveştile bătrânilor lor, despre locul în care ar fi fost îngropată comoara. Gura peşterii a fost zidită ca să nu poată trece prin ea mai mult de un car cu boi. Din galeria principală, lată de vreo 6 metri şi înaltă de vreo 10, se putea vedea izvorul care trecea pe sub peretele din vest. Acolo, soldaţii din gardă săpaseră în jos, iar meşterii zidiseră patru încăperi.  Ultimele două erau mai largi, în timp ce primele două, din apropierea galeriei principale, erau mai înguste. Cea mai mare parte din comoară a fost îngropată în ultima încăpere…

Peștera este plină de lacuri

În cea din urmă încăpere, unde a fost îngropată cea mai mare parte din comoară, au fost puse, inclusiv, însemnele voievodale ale prinţului moştenitor. În cea de a treia, s-a pus multă piatră şi pământ. În a doua încăpere zidită, au fost lăsate  două care cu poveri, pentru eventualii hoţi, pentru a-i convinge că aceea e toată comoara. În prima încăpere, au fost îngropate trupurile martorilor, adică ale tuturor celor care cunoşteau secretul comorii, peste ei aruncându-se piatră şi pământ. Iar izvorul care se vede şi acum în galeria principală a fost dirijat spre cele patru încăperi pentru a fi inundate. Peştera este, într-adevăr, plină de lacuri în care turiştii se scufundă, fie de plăcere, fie în căutarea comorilor. „Mulţi turişti găsesc în apă câte un craniu sau  câte un os de om. Şi se mai întâmplă, câteodată, să mai iasă şi cu vreo podoabă de aur, semn că, undeva, prin apropiere, ar fi şi comoara”, spune Ioniţă Vasile, proprietarul unei pensiuni agroturistice din zonă. Tot acesta susţine că, înainte de Al Doilea Război Mondial, un individ ar fi descoperit un car întreg cu aur şi ar fi plecat de acolo bogat. „Sigur a găsit momeala, dar se vede că ori nu a putut s-o ia pe toată, ori a vrut să se mai întoarcă o dată, dar nu s-a mai întâmplat, fiind ucis de un necunoscut. Apa izvorului a săpat în piatră şi a mai scos la iveală câte o monedă sau chiar un pocal de aur, pe care l-a descoperit un neamţ acum câţiva ani”.

Apele ucigaşe care păzesc comoara

Nu toţi turiştii se întorc teferi din drumurile lor subacvatice. Întrucât peştera ascunde nişte capcane nevăzute! În adânc, se formează curenţi puternici. Pur şi simplu, se rupe câte o bucată din peretele de stâncă, iar apa pătrunde acolo, formând un curent extrem de puternic, ce târăşte totul în cale. Se povesteşte că ultima dată au murit doi turişti. Erau trei exploratori subacvatici şi se întorceau, pur şi simplu, către ieşire, prin acelaşi pasaj prin care  trecuseră cu o jumătate de oră mai devreme. Cel ce a supravieţuit povestea cum, la un moment dat, a simţit că ceva îl trăgea în lateral. A reuşit doar să vadă cum colegii săi dispăreau într-o galerie subacvatică şi cum, în urma lor, galeria era astupată de o stâncă imensă. Trupurile nu au mai putut fi scoase din peşteră, iar cel de-al treilea turist a rămas şocat de ceea ce văzuse. Ioniţă Vasile spune că ar putea fi vorba despre nişte capcane puse de meşterii care au ascuns comoara. „Când galeria comorii se goleşte de apă, stâncile se dau la o parte şi o umplu la loc. În felul acesta au dispărut mulţi turişti în peştera noastră”. Tot acesta mai povestea că o femeie din sat, acum în vârstă de aproape 50 de ani, „ar fi văzut cu ochii ei comoara şi din cauza asta ar fi paralizat complet. Totul s-a petrecut prin 1970, când femeia avea vreo 10 ani şi intrase în peşteră cu mai mulţi copii, să se scufunde în lacuri. La un moment dat, fata nu a mai ieşit la suprafaţă şi ceilalţi copii s-au scufundat după ea. Au găsit doar un inel care-i scăpase de pe deget. Şi toată lumea o dădea moartă pe micuţă. La două zile după eveniment, fata a apărut, târându-se, în gura peşterii. Din păcate, nu mai putea merge, dar vorbea destul de coerent. Spunea că o luase curentul şi o dusese prin câteva galerii subacvatice. Din cauza lipsei de aer a leşinat. Când şi-a revenit şi a deschis ochii, a văzut comoara. Apoi, în câteva ore, apa a umplut galeria cu apa şi fata a încercat să găsească cu disperare un loc de ieşire. Tot curentul a scos-o de acolo. Oamenii spun că nu mai poate merge din cauza blestemului comorii, dar eu sunt sigur că s-a lovit la spate de un zid din peşteră. Cât despre comoara, eu nu cred că a văzut-o. Cum să vezi ceva în întunericimea aia de peşteră?! Afară numai dacă aurul sau altceva nu sclipea şi făcea lumină”.

Trovanţii care păzesc comori

Bătrânii din Horezu spun că lângă coloşii de stâncă sunt îngropate sute de comori blestemate, păzite de năluci şi spirite protectoare. Se spune că în preajma Sânzienelor sau a altor sărbători cu origine păgână, în apropierea stâncilor ciudate se pot vedea lumini stranii care arată cum „joacă aurul blestemat”. Se spune că ctitorul Mănăstirii Hurezi, Constantin Brâncoveanu, a poruncit ca, după moartea sa, trupul să-i fie înhumat în acest loc sfânt, dar dorinţa nu i-a fost respectată. Se mai spune că, tot în acea perioadă, domnitorul şi-a îngropat aurul în spatele mănăstirii şi pe dealurile din apropiere, astfel ca turcii să nu îl ia. Bătrânii zic că acesta a legat un blestem de comori, ca bogăţia să nu se prindă de necredincioşi. Cu ani în urmă, veneau aici oameni  de peste tot. Au făcut sute de gropi în căutarea comorilor, dar nu au găsit nimic. Maica Eftimia (87 de ani) povestea: „Părinţii mei îmi spuneau că toţi care au săpat la bolovani şi au găsit aur, ori s-au îmbolnăvit şi au murit, ori au ajuns săraci lipiţi”. Aceasta  mai spunea că mai mulţi astfel de căutători au fost goniţi de năluci ale unor femei care păzeau comoara îngropată. Oameni de prin partea locului zic că au văzut noaptea, în locurile ştiute, silueta străvezie a unei femei care i-a urmărit şi i-a alungat din apropierea stâncilor cu forme ciudate. Se spune că aceia care au zărit spiritul comorilor nu s-au mai întors niciodată să mai caute aurul.

Sursa: www.hartacomorii.ro

loading...
Loading...

Citește și

O enigmă veche de mii de ani, rezolvată de testele ADN: Care este originea etruscilor?

Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse încă din Antichitate. Această enigmă veche de mii de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: