duminică , 15 decembrie 2019 - 2:44

Dragoste şi sex la Auschwitz şi în Gulag (II)

Cei care au trăit deja sfârşitul lumii, şi în Germania nazistă, şi în Uniunea Sovietică, şi-au amintit: acolo, lângă moarte, omul fie se întoarce la animal, fie se ridică prin dragoste.

Cuvintele de la sfârşitul războaielor

Ar fi frumos să scriu acum că au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar nu au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Iubirea dintre Franz Wunsch şi Helena Citronova nu a supravieţuit Auschwitz-ului. Când lagărul a fost eliberat, Franz a făcut ultimul gest – le-a oferit surorilor perechi de ghete pentru marşul ce avea să vină. I-a spus Helenei că va fi trimis pe front şi i-a lăsat adresa mamei sale din Viena. Cunoaşteţi foile acelea de hârtie de la sfârşitul războaielor. Dar Helena Citronova nu s-a dus niciodată la Viena. A rupt acea hârtie, chiar dacă i-a spus lui Laurence Rees – şi trecuseră decenii de atunci, iar inima femeii e un cufăr de secrete – că l-a iubit pe Franz Wunsch.

Janos şi Fritz

Era ianuarie 2009 când Janos Gottlieb, octogenar, savant evreu, maghiar, dar mai ales român, ne-a primit în casa şi în amitirile sale. Era frig şi era dimineaţă la Iaşi. Două ierni mai târziu, Janos Gottlieb nu mai este pe acest pământ. Amintirile sale au rămas. Aşa ceva nu se poate uita. Janos Gottlieb a supravieţuit în trei lagăre naziste, şi-a ajutat tatăl să se spânzure, i-a făcut ştreang din curea, fiindcă bătrânul nu mai putea traversa acel deşert de deznădejde şi de umilinţă. La Melk, Janos Gottlieb – avea 15 ani, la naiba!, voia să trăiască! – a fost exploatat sexual de un deţinut german care acum păzea evrei. Din prima seară în care a ajuns în acel lagăr, Fritz Grune, căci acesta îi e numele, l-a obligat să îi facă sex oral. „Mi-a spus că el era de mulţi ani acolo, fără femei, m-a pus să-l mângâi pe organele genitale şi…”.

Cel iubit de Dumnezeu

Janos Gottlieb l-a văzut pe Fritz lovind până la moarte, spânzurând, râzând de cei spânzuraţi. Era o brută perfectă. Janos Gottlieb nu a povestit, timp de şase decenii nimănui, nici celor mai apropiaţi, ce s-a întâmplat la Melk. A acceptat să îşi scrie memoriile şi să vorbească presei dezgustat de negarea Holocaustului care îşi înmulţea adepţii şi în România. Janos Gottlieb a fost un om care a supravieţuit, în genunchi, dar a supravieţuit, care de atunci a trăit frumos şi a murit demn. În loc de concluzie, păstrez această posibilă traducere a numelui său: „cel iubit de Dumnezeu”.

Femeile sovietice

Am mai scris în revista aceasta despre Radu Mărculescu. A murit în 2011, an blestemat, după ce trăise aproape un secol, cel mai negru secol din istoria recentă. În memoriile lui Radu Mărculescu („Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”) şi-au făcut loc mai multe povestiri ale militarilor români care au cunoscut Gulagul sovietic. Cea a sublocotenentului de artilerie Mitică Grama ar putea sta la baza unui scurtmetraj încărcat de oroare, de umor, dar şi de un anumit geniu. Locul: un sat de lângă lagărul Oranki, în care prizonierii formau brigăzi de cosaşi şi contribuiau din plin la bunăstarea colhozului local. Satul era, demografic, distrus: 80% – femei, în rest – bătrâni, invalizi şi copii. Femeia sovietică îndura multe, dar avea şi ea limitele ei. Reţineţi acest adevăr istoric: femeia sovietică a exploatat sexual cosaşul roman. Din aceste violuri atipice au apărut sarcini şi conflicte ireconciliabile între gravidele care purtau fructul iubirii, să spunem, cu acelaşi prizonier.

Politrucii fug de ruşinea damelor

O asemenea situaţie a ajuns sus, la autorităţi mari, îndrituite să rezolve. Atenţie, regizori români din noul val! În sala de solemnităţi a colhozului s-a ţinut o şedinţă de înfierare a femeii sovietice. Politrucii veniţi de la centru le-au ocărât că în timp ce bărbaţii lor sângerează până la moarte pentru patrie (ştiţi cum sângerează eroii sovietici), ele ce fac? Unde e demnitatea morală a femeilor sovietice? Femeia sovietică însă nu de demnitate, nu de lecţii de etică socialistă avea ea nevoie. Şi iată acest urlet uman, animalic, spuneţi-i cum vreţi: „Vrem bărbaţi, nu demnitate!”. Iată, mai departe: „Faceţi-ne voi ce trebuie!”. Sau: „Daţi-ne soţii noştri înapoi, dacă ăştia nu vă plac!”. Apoi, damele şi-au ridicat fustele de colhoznice şi şi-au arătat ruşinea! Şi pe faţă, şi pe dos – îşi aminteşte Mitică Grama. Fiind o situaţie la care nici Lenin nu se gândise, politrucii au dat bir cu fugiţii. Aici articolul se termină, dar nu cade nicio cortină, nu scrie „sfârşit”, căci nici dragostea şi nici sexul nu cunosc încheiere, iată, nici măcar la sfârşitul lumii.

www.historia.ro

loading...
Loading...

Citește și

Figurine misterioase vechi de 4.000 de ani, descoperite în Scoția

Arheologii britanici au descoperit nouă figurine antropomorfe misterioase vechi de 4.000 de ani pe o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: