Ioana Mischie: „Am avut norocul să am mentori excepţionali” (I)

ioana-mischie

Fiica fostului președinte al Consiliului Județean Gorj, Nicolae Mischie, se numără printre cei care au refuzat să fie doar copiii părinților cu un nume important, ci au vrut să își contureze numele cu propriile realizări. Ioana este unul dintre cei mai talentați scenariști cu care România se poate lăuda. Tânăra va duce, cu siguranță, numele județului din care provine pe cele mai înalte culmi ale lumii.

ioana-mischie-2Reporter: Ai o vârstă destul de fragedă, dar ai ajuns mai departe decât reuşesc alţii să ajungă într-o viaţă întreagă. Cum a fost drumul tău până aici?
Ioana Mischie: Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu, să observ, să descopăr personaje, poveşti pe care să le urmăresc în timp. Am copilărit în satul Arcani, unde, la sfârşitul fiecărei zile, bunica mea, Manita, îmi povestea un basm. În fiecare duminică, ascultam pilde povestite de unchiul meu, care era preot. Ulterior, am revenit la Târgu-Jiu. Tatăl meu, fiind profesor de istorie la bază şi mama mea, medic, cu un respect enorm pentru literatură, aveau o colecţie impresionantă de cărţi. Citându-l pe Borges: „mi-am imaginat dintotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci”(cu sală de cinema inclusă). În acel paradis am descoperit o întreagă lume. Încă de atunci, fiecare zi pentru mine nu se măsura în timp, ci în micro-descoperiri narative, umane, ludice. Probabil, am depozitat toate poeziile scrise atunci şi ulterior compunerile din generală, eseurile din liceu într-un fel de proto-muzeu interior din care preiau şi acum întâmplări. Iubesc tot ce înseamnă a povesti – prin cuvinte, imagini sau sunet. Facultatea de Film am perceput-o ca pe o continuare aproape firească. În facultate, am încercat să mă implic în cât mai multe proiecte – de la exerciţii proprii, la voluntariate neplătite sau la a-i ajuta pe colegii mei cu filmele lor. Treptat, filmele noastre studenţeşti au început să fie selectate la festivaluri, să călătorească şi să descopăr astfel noi dimensiuni ale unui domeniu. Cred că este parcusul normal al oricărui student/absolvent care iubeşte şi respectă domeniul în care activează.

Rep: Eşti mulţumită de nivelul la care ai ajuns până în acest moment?
I.M: Am încă foarte multe lucruri de învăţat şi încerc să învăţ din fiecare proiect. Este un perpetuum mobile cognitiv, de care mi-ar plăcea să nu mă plictisesc curând. Cred că auto-mulţumirea atrage după sine inerţie şi mi-ar plăcea să cred că sunt activă în ceea ce fac. Am avut norocul să am mentori excepţionali – de la profesori din generală, liceu sau facultate, până la traineri de la programe internaţionale, prieteni foarte apropiaţi sau familie. Sper ca într-o bună zi, să fie măcar ei mulţumiţi.

Rep: Ce înseamnă pentru tine filmul, cinematografia?
I.M: E o definiţie care se schimbă, pe măsură ce descopăr poveşti, stări, personaje. Văd filme, pentru că este cel mai captivant mod de a povesti, de a simţi, de a imagina viaţa, pentru că, prin film, timpul şi spaţiul se comprimă, se dilată, se reinventează. Gilles Deleuze a înţeles înaintea noastră că societatea însăşi este cinema, în sensul în care poţi ipostazia lumea prin intermediul cinemaului şi cinemaul prin intermediul lumii. În ultimul timp, îmi place să percep filmul dintr-o perspectivă deleuziană.

Rep: Care dintre proiectele în care ai fost implicată până acum a însemnat cel mai mult pentru tine?
I.M: Îmi este greu să aleg din simplul motiv că fiecare proiect este un univers posibil. Din punct de vedere scenaristic, primul meu scenariu de lung-metraj mi-a modelat foarte mult maniera de a povesti. Este o comedie dramatică care mi-a fost teză de licenţă sub îndrumarea domnului profesor Valeriu Drăguşanu şi pe care ulterior am dezvoltat-o timp de trei ani, în cadrul unor programe internaţionale. Este o frescă a contemporaneităţii care oscilează între tradiţie şi globalizare. Din punct de vedere regizoral, cel mai complicat film pentru mine a fost cel mai recent proiect realizat pentru Channel 4 – o serie de opt scurte documentare, filmate în Londra. Am avut nenumărate provocări de soluţionat în timpul filmărilor, dar mai ales în timpul post-producţiei, la care se adăuga în permanenţă faptul că lucrăm într-o ţară străină. Am învăţat însă foarte mult pe termen lung în urma acestui proiect.

 

,,Uneori, ţi se propun multe compromisuri şi trebuie să ai tăria de caracter să le refuzi la timp!”

 

Rep: Te-ai confruntat vreodată cu un moment atât de dificil, încât să te gândești să renunți pe plan profesional?
I.M: Cred că sunt mult mai frecvente situaţiile dificile decât cele facile, însă, nu cred că scopul lor este să demoralizeze, dimpotrivă. În Facultate, spre exemplu, am aplicat de zeci de ori la workshop-uri şi la festivaluri până mi-au selectat un prim proiect. Cu fiecare scrisoare de respingere, îmi revizuiam scenariul şi reaplicam la alte câteva. Îmi doream să cunosc traineri, să am posibilitatea să învăţ de la cei mai buni, fără să trebuiască să plec definitiv din România. În lumea cinematografiei, uneori, ţi se propun multe compromisuri şi trebuie să ai tăria de caracter să le refuzi la timp. Altfel, rişti să îţi compromiţi proiectul şi să intri într-un sistem de valori viciat, din care te redresezi cu greu sau niciodată. Ca în orice domeniu, e nevoie de echilibru, de organizare şi de încredere în proiect. De foarte multe ori, din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jurul meu, sfârşeam prin a mă ocupa de prea multe proiecte simultan, lucru care nu era constructiv. Mi-a luat mult timp să învăţ să îmi selectez proiectele, să le calendarizez şi să le reevaluez în timp.

Rep: Ca regizor, ai semnat 6 scurt-metraje studenţeşti inspirate de poveşti personale. Care dintre acestea este mai aproape de sufletul tău, ca şi semnificaţie, ca şi poveste? De ce?
I.M: Portofoliul meu regizoral este încă unul în continuă dezvoltare. Am regizat mai degrabă încercări, căutări, experimente personale. Filmul este o artă şi statutul de artă se atinge în timp. Sunt foarte puţini regizori cu adevărat şi cred că sunt foarte multe etape de parcurs până la un nivel pur artistic, care se obţin în ani de zile şi cu eforturi nemărginite. „A la recherche d’espace perdu” este un film-jurnal, care a început sub forma unui experiment filmat pe Super 8 mm, în anul 2011, într-un sat unguresc şi pe care îmi propun să îl continui în fiecare an. Portretizează două fete dintr-un sat unguresc: Alize şi Anna. Este un jurnal al lor, dar şi un jurnal indirect al meu, întrucât am copilărit la ţară şi am un respect enorm pentru tot ce înseamnă lume rurală, pentru bogăţia ei spirituală, pentru simplitatea complexă pe care o proclamă şi pentru acel pur joie de vivre pe care nu îl regăseşti în niciun oraş global hyper-dezvoltat. „Muriţi, vă rog” este primul scurt-metraj pe care l-am regizat în facultate, în anul 2008, pentru cursul domnului profesor Cristian Tudor Popescu. Este o comedie neagră care subliniază contrastele şi absurdul societăţii contemporane, generate de inflaţia de birocraţie excesivă. Este filmat de Radu Voinea, care mi-a fost coleg în facultate şi pe care îl consider unul dintre cei mai talentaţi operatori tineri pe care îi cunosc. Mi-ar plăcea să reuşim să obţinem finanţare, pentru a dezvolta acest scurt-metraj la un moment dat. „Between already and not yet” este un scurt-metraj experimental din 2013 care explorează portretul unui scenarist, care, pe măsură ce adaugă detalii în poveste, conştientizează că personajele încep să aibă o voce proprie. Astfel, nu autorul este cel care generează un scenariu, ci scenariul este cel care ajunge să îşi scrie autorul. Fiecare linie de dialog are un impact indisolubil asupra întregului univers diegetic. Totul în procesul creaţiei este situat „între deja şi nu încă”.

Rep: Care este cea mai importantă realizare profesională a ta?
I.M: Îmi place să cred că cea mai importantă realizare profesională nu s-a petrecut încă. Pentru mine, fiecare pas a fost o realizare măruntă. În primul semestru din facultate, mi se părea realizare profesională fiecare voluntariat la festivaluri de film – mă duceam cu drag la festivalul Dakino să îi conduc pe invitaţii străini la sala de cinema, sau la CineMAiubit să prind fotografii pe panouri de plastic improvizate. În anul doi, cred, am fost nominalizată într-un juriu studenţesc şi atunci mi se părea un privilegiu să am ocazia să văd atât de multe scurt-metraje. În anul trei, am început să călătoresc la festivaluri şi seminarii din afara ţării, cu propriile mele proiecte. A fost un constructiv şoc cultural. În primul an de Master, mi s-a părut o realizare selecţia la Berlinale – era primul festival de clasa A la care participam cu acte în regulă. După ce am absolvit, realizare importantă mi s-a părut primul contract plătit pentru scenariu şi regie.

 

„Filmul, ca orice altă artă, este foarte intim”

 

Rep: La ce festivaluri ai participat până acum? Care a fost cel mai important? Care a fost cel mai apreciat proiect?
I.M: Scurt-metrajele din facultate au călătorit la aproximativ 60 de festivaluri internaţionale precum – GoEast IFF (Germania) Ficmec IFF (Liban), Tampere (Finlanda), Timishort (România). Dintre scenarii, am dezvoltat câteva proiecte scurte în cadrul Midpoint Central European Script Center, GoEast Young Professionals Playground. Proiectul de lung-metraj a fost selectat în faza de dezvoltare la Generation Campus (Rusia), Berlinale – Script Station (Germania), Low Budget Film Forum (România-UK), Les Arcs Co-Production Village(Franţa), Eastweek Scriptwriting Workshop for New Talents (Italia), Maison des Scenaristes – Cannes Marche du Film (Franţa). La modul cel mai sincer, nu cred că numărul sau numele lor este relevant. De cele mai multe ori, criteriile pentru un festival important sunt eronate. Un festival important nu este un festival la care este o inflaţie de celebrităţi, ci un festival care te inspiră cu adevărat, care te motivează, care te educă. Sunt foarte multe festivaluri, de dimensiuni mult mai mici, care îşi tratează tinerii cineaşti selectaţi cu multă atenţie, îi promovează, îi urmăresc în timp. La Cannes, spre exemplu, în mod paradoxal, este foarte complicat să cunoşti producători sau distribuitori, chiar dacă eşti selectat într-un program. Este o inflaţie de profesionişti, dar şi de falşi profesionişti. La un festival mult mai puţin cunoscut, dar foarte bine organizat, cum este goEast sau Les Arcs, poţi discuta ore în şir cu trainerii, cu producătorii care vin la pitch-uri şi simţi că înveţi cu adevărat ceva util pe termen lung. Festivalurile sunt, într-adevăr, esenţiale pentru networking, expunere artistică, pentru dezvoltarea unor proiecte sau continuarea lor, dar nu trebuie să devină un scop în sine. Sunt deseori şi o iluzie frumos întreţinută, un cocon care ajung să menajeze artiştii de artă, într-un final. Mulţi cineaşti tineri devin abonaţi ai festivalurilor şi uită de sinceritatea de a face film. Filmul, ca orice altă artă, este foarte intim. Uneori trebuie ocrotit, păstrat, chibzuit. Încerc pe cât posibil să păstrez un echilibru al festivalurilor şi să nu devin excesiv fascinată de ele. Dintre scurt-metrajele regizate, cele mai apreciate au fost probabil ultima serie de documentare, „Tattoo Twists”, făcută pentru Channel 4, care a avut un record de vizualizări în primele zile, în Marea Britanie, chiar dacă nu are încă parcurs festivalier.

loading...
Loading...

Citește și

Stadiul implementării proiectului de construire a unui grup energetic nou de 600 MW la Sucursala Electrocentrale Rovinari din cadrul CEO

Andrei Maioreanu, Secretar de Stat în Ministerul Energiei ne prezintă în interviul de mai jos …

2 comentarii

  1. Cinste tie si celor care te’au educat! Iata ca nu se nasc numai beizadele.

  2. Iata un subiect care poate face parte din acelasi proiect de marire a veniturilor tale:
    Acest job ti se poate potrivi! Incearca si lucreaza ca operator online aici! Oferim posibilitatea reala si sigura de a castiga 300 de dolari lunar, cu o munca extrem de interesanta, 3 ore pe zi, pentru cei doritori sa produca o schimbare in situatia lor financiara! Cere cu incredere detalii la email floaredelotus696@gmail.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: