Ioana Roșu, bibliotecara din Bărbătești: „Un copil trebuie să iubească lectura și părinții trebuie să încurajeze acest lucru!”

Ioana-Rosu-3

În primul interviu din acest an, vă prezentăm o femeie care este un adevărat exemplu pentru familia sa, dar și pentru oamenii din comuna unde își desfășoară de 20 de ani activitatea. Ioana Roșu este bibliotecară la Bărbătești, având și multe alte îndatoriri de respectat în cadrul Primăriei, unde este angajată. Își face treaba cu multă responsabilitate, chiar dacă este obositor. Cel mai mult iubește cărțile și lucrul cu elevii, dar și cu cititorii adulți, pasionați de lumea cărților. Persoanelor care nu se pot deplasa la bibliotecă, Ioana Roșu le duce volumele dorite la domiciliu.
Reporter: Cum v-ați ales profesia?
Ioana Roșu: Când eram mică visam să ajung medic, dar pe parcursul vieții aceste visuri nu au mai prins contur. Am lucrat o perioadă din viață la un spital de copii, la compartimentul contabilitate și administrație, eram tot timpul în preajma copiilor internați, îi învățam să scrie și să citească. După aceea am lucrat ca profesor suplinitor la școala din satul natal și de aici s-a aprins flacăra vie a deslușirii slovelor ascunse printre filele prăfuite ale cărților din bibliotecă. Îmi plăcea foarte mult să citesc, să merg cu copiii la biblioteca școlară, să-i îndrum în alegerea operelor ce erau destinate capacităților lor intelectuale, astfel că împreună cu mulți copii am creat un grup de teatru. Puneam în scenă operele citite. Am lucrat o vreme în cadrul Casei de Cultură Târgu-Cărbunești și aici am început să organizez concursuri, dansuri populare și alte activități culturale care și-au pus amprenta artistică în sufletul meu. Am absolvit între timp și cursurile Școlii Postliceale Sanitare, după aceea am absolvit cursurile Facultății de Drept la zi, apoi un master în Drept, cursurile de expert în achiziții și cursurile de formator profesional. Iubesc să lucrez la bibliotecă.

Rep.: Instituţia în care lucraţi la ora actuală este singura dumneavoastră „gazdă” sau aţi mai lucrat şi în alte biblioteci până să ajungeţi aici? Cum vă descurcați între slujba de la primărie și cea de la bibliotecă?
I.R.: La Biblioteca Bărbătești am pășit pentru prima dată ca salariat. Am fost  angajată cu 1/2 de normă la biblioteca comunală în decembrie 1994 (anul acesta  sărbătoresc 20 de ani de muncă în bibliotecă). După multă muncă de aranjare a volumelor de carte, care erau aruncate pe jos, am aranjat cărțile pe domenii și pe autori, dar până la urmă, primăria a decis să ne mute de acolo. Muncă în van! Am plâns atunci pentru prima dată, deoarece nu mi-a fost răsplătită munca depusă cu atâta sârguință. Nu am renunțat și cu ajutorul mai multor voluntari din comună, am reușit foarte repede să reconstituim depozitul de carte al bibliotecii și fondul de carte. Au fost zile grele pentru mine, deoarece veneau foarte mulți copii să împrumute cărți și nu era căldură, era frig. (…) Pe atunci nu era atâta  birocrație ca în prezent. Acum e mai greu. Deși sunt angajat ca bibliotecar, lucrez și în primărie. De puțin timp sunt secretar de primărie prin dispoziție pe perioadă determinată, sunt și președintele comisiei de licitații publice, sunt și responsabil de arhiva primăriei și responsabil de căminele culturale și medicul echipei de fotbal. E greu, dar încerc să mă descurc. Toți colegii din primărie muncesc mult. (…) Deși sunt foarte tineri angajații din primărie (unii dintre ei), să știți că primarul Adrian Mangu, care este cred cel mai tânăr primar din județul Gorj, precum și viceprimarul Mărculescu Toma Marius, sunt niște tineri de ispravă!

Rep.: Vă mai amintiți prima zi la Biblioteca județeană/Biblioteca din comună? Credeați că veți ajunge să lucrați aici?  
I.R.: Când am fost pentru prima dată la biblioteca din comună, nu îmi imaginam că aveam să ajung să lucrez aici. Era un domn bibliotecar extraordinar care mi-a recomandat pentru început o carte mai subțire și captivantă: „Coliba unchiului Tom”. Și acum îmi dau lacrimile când mă gândesc! Am plâns când am citit-o. Acest volum a fost piatra de început și de atunci citesc orice, pentru că orice carte are ceva al ei. Să știți că nu credeam că voi lucra cândva într-o bibliotecă!

Rep.: Ce înseamnă să lucrezi într-o bibliotecă? Cum decurge o zi de muncă pentru Ioana Roșu?
I.R.: A lucra într-o bibliotecă este precum pe o scenă de teatru, unde zilnic întâlnești noi spectatori, tu trebuie să îi atragi pentru a veni cât mai des înapoi. Pentru mulți copii, eu sunt ca o zână bună. Copiii din comună mă văd așa datorită implicării mele, avem și calculatoare aici și e-book readere.

O meserie pentru care îți trebuie chemare

Ioana-Rosu

Rep.: Care sunt satisfacţiile/dezavantajele acestei profesii?
I.R.: Satisfacțiile apar atunci când văd copiii, tinerii care trec pragul bibliotecii, când îi văd că iubesc cărțile, lectura! Pe lista dezavantajelor notez faptul că au apărut pe internet foarte multe referate și unii copii preferă să le ia de acolo, decât să le facă ei. Noi trebuie să-i atragem cât mai mult spre lectură, pentru ca tehnologia să nu îi acapareze cu totul. Un copil trebuie să iubească lectura și părinții trebuie să încurajeze acest lucru!

Rep.: De-a lungul timpului v-aţi întâlnit, aici, în cadrul bibliotecii, cu oameni/situaţii/evenimente care v-au marcat?
I.R.: Da, pot spune că in primăvara trecută am făcut un curs de inițiere în tehnica calculatorului cu câțiva bătrâni. Am avut un domn de 84 de ani care a reușit să comunice cu băiatul dânsului la Sibiu, prin intermediul calculatorului. Era foarte fericit, când venea la bibliotecă și intram pe internet ca să vorbească cu fiul dumnealui.

Rep.: Putem vorbi despre proiecte de suflet în care ați fost sau sunteți implicată?
I.R.: Da. Îmi aduc aminte de o „reîntâlnire” prin intermediul internetului, prin skype.  Doi frați care nu se mai văzuseră de nouă ani de zile, sora fiind plecată în străinătate. Au plâns mult când s-au văzut pe camera web și se auzeau în căști. Am simțit că și eu am o părticică de aport la fericirea lor! Am avut multe cazuri de acest fel.

Rep.: Mai vin copiii/adulții la bibliotecă, având în vedere tehnologia avansată de care dispunem? Ce se întâmplă cu persoanele care nu se pot deplasa la bibliotecă? Cum fac rost de cărți?
I.R.: Mulți copii împrumută cărți deoarece domnii profesori le solicită lecturarea mai multor opere și realizarea unor proiecte care necesită anumite detalii ale povestirilor care nu sunt specificate pe internet. La cititorii care nu se pot deplasa,  ori le duc eu cărți acasă, pe o perioadă mai mare de timp, sau, în multe cazuri, poștărițele din comună îmi aduc biletele cu volumele solicitate și eu tot prin intermediul acestora, le trimit cărțile acasă.

Rep.: Cu ce lipsuri vă confruntaţi în cadrul bibliotecii?
I.R.: Lipsuri materiale sunt, nu am putut cumpăra cărți de peste opt ani. Și cred că ar trebui înlocuit și mobilierul din bibliotecă cu ceva modern, ar trebui birouri  pentru calculatoare, scaune, la clădire ar trebui refăcut acoperișul și puse ferestre de termopan și uși tot de termopan. Dacă s-ar efectua și realizarea izolației termice a bibliotecii, ar fi mai estetică și foarte călduroasă această oază a literaturii.

Orice bibliotecă din mediul rural mai are nevoie de cărți! Donați o carte!

Ioana-Rosu-2

Rep.: Despre donaţiile de carte ce ne puteţi spune?
I.R.: Donații sunt realizate de Biblioteca Județeană „Christian Tell”, dar am primit și de la un domn din Târgu-Jiu, care nu și-a dezvăluit identitatea. De asemenea, fiul domnului în vârstă de care v-am povestit, domnul Costel Afrim (de la Sibiu), mi-a donat 264 de volume de carte. Am fost impresionată de acest gest umanitar pentru copiii din localitatea noastră, deoarece foarte multe volume erau destinate lecturii suplimentare.

Rep.: Aveți vise rămase neîmplinite?
I.R.: Orice om are vise pe care nu și le poate îndeplini. Visul pe care regret că nu l-am împlinit este acela că nu îmi cunosc țara, nu am călătorit destul. Aș fi vrut să pot face un tur al României împreună cu familia.

Rep.: Ultima carte pe care aţi citit-o?
I.R.: Citesc în paralel câte două cărți. Acum, ultimele sunt „Mama”, primită de Crăciun de la o prietenă, în care este povestită viața unei mame din Japonia și la serviciu tocmai am terminat de citit „Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu. Am citit-o împreună cu elevii de la școala primară Bărbătești.

Rep.: Un sfat pentru viitori bibliotecari?  
I.R.: A fi bibliotecar înseamnă a fi a doua mamă, al doilea tată, soră; nu în ultimul rând un foarte bun povestitor și în același timp, un foarte bun ascultător.   Trebuie să fii bun, blând, blajin, zâmbitor, vesel, plăcut la vorbă și îndrumător spre bine și spre noi culmi ale cunoașterii.

loading...
Loading...

Citește și

Stadiul implementării proiectului de construire a unui grup energetic nou de 600 MW la Sucursala Electrocentrale Rovinari din cadrul CEO

Andrei Maioreanu, Secretar de Stat în Ministerul Energiei ne prezintă în interviul de mai jos …

Un comentariu

  1. Like!Like!Like!O doamna extraordinara.Multa sanatate si putere de munca in continuare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: