Istoria tumultuoasă a Tezaurului „Cloșca cu puii de aur”

Povestea Tezaurului „Cloșca cu puii de aur”începe în localitatea Pietroasele, locul în care a fost descoperit din întâmplare de doi țărani în anul 1837. Descoperirea tezaurului de la Pietroasele a declanșat la vremea respectivă o adevărată isterie a căutătorilor de comori.

Imediat după descoperirea spectaculoasă a tezaurului, care în momentului respectiv era cel mai mare din lume, Pietroasele a devenit cel mai vizitat loc din România. Atât persoane străine locului, cât și localnicii au început investigații pe cont propriu, cercetând fără pic de oboseală fiecare pietricică cu speranța de a găsi măcar un puișor al Cloștii de aur.

Pietroasele este localitatea din România, dar și din Europa cu una dintre cele mai mari densități de vestigii istorice pe metru pătrat. Această incredibilă densitate poate fi explicată prin faptul că zona a fost locuită timp de șase milenii. Un singur platou de câteva mii de metrii pătrați și un vârf de deal, având în spate păduri cât vezi cu ochii. Un loc bine amplasat de unde puteai supraveghea câmpia Buzăului și de unde te puteai refugia la nevoie.

La Pietroasele sunt lucruri frumoase de văzut, căci „Cloșca cu puii de aur”nu este singura descoperire importantă de aici. Imediat ce intri în localitate privirea îți este ațintită asupra unor ruine abea vizibile, dar care cu multă muncă au fost puse în valoare de arheologi. Timp de 4 decenii s-au făcut cercetări arheologice la Termele cu hipocaust de la Pietroasele. Aceste ruine se află la circa 400 de metri de zidul de sud-est al castrului roman. Castru roman din care sătenii neștiutori de importanța lui și-au construit casele și gardurile din piatra masivă din care erau construite zidurile acestuia.

Cel care a descoperit Termele cu hipocaust este arheologul Marius Constantinescu. ‘În iulie 1975, săpam o secțiune pe colțul de sud-est al castrului de la Pietroasele în curtea unui sătean, când un țăran din satul Ochiul Boului a venit la noi pe șantier și a zis ‘Păi, zidării din astea se găsesc și în față la Fane Moldoveanu’. Am sărit în sus de bucurie și după ce am săpat în peretele șanțului am dat peste o parte din sistemul hipocaustus al acestui palat. Clădirea amplasată la circa 400 de metri de castrul roman reprezintă un adevărat palat cu o incintă construită de circa 900 de metri pătrați pe fiecare nivel și a fost destinată unui înalt demnitar roman, probabil lui Dalmatianus, fiul lui Dalmatius, fratele vitreg al împăratului Constantin cel Mare’, a declarat Marius Constantinescu pentru Agerpres.

Conform declarațiilor arheologului Marius Constantinescu, se pare că întregul edificiu cu sistem hipocaustus a fost ridicat folosindu-se material asemănătoare castrului roman ce fusese construit de împăratul Constantin cel Mare între anii 324-330 D.Hr. Edificiul dispunea de multiple facilități cum ar fi bazine pentru igiena garnizoanei castrului, bazine pentru tratamente și pentru uzul persoanelor importante, săli pentru lectură, muzică sau dans, dar și săli pentru exerciții și antrenamente.

‘Construcția a beneficiat de finisaje deosebite, încăperi pardosite cu plăci de marmură, pereți tencuiți cu mai multe straturi de mortar colorat pe care erau aplicate picturi, scene de vânătoare, plante, animale, golurile ferestrelor închise cu vitralii, iar ceea ce este mai important apa adusă din munte era încălzită și circula prin printr-un sistem de canale din cărămizi și din olane tubulare’, a mai spus sursa citată.

Profesorul arheolog susține că ‘această construcție încalcă regulile vremii, de obicei construcția comandantului era amplasată în interiorul castrului, în spatele zonei centrale a fortificației, de data aceasta, Dalmatianus care era comandantul și-a permis să-și facă un palat în afara castrului, la 400 de metri depărtare’.

Între materialele arheologice descoperite se află fragmente de cărămizi și țigle ștampilate cu sigla Legiunii a Xl-a Claudia. ‘Castrul de la Pietroasele a fost construit înainte de anul 330 și făcea parte împreună cu castrul de la Barboși și Valul lui Traian din sistemul de apărare a graniței dunărene a Imperiului roman’, a explicat Marius Constantinescu pentru Agerpres.

Localitatea Pietroasele are multe surprize pentru vizitatori. La nord de primăria Pietroasele apare o potecă șerpuită ce duce spre locul în care a fost descoperit fabulosul Tezaur„Cloșca cu puii de aur”. Însă pe un drum paralel de data aceasta pietruit ce ne poartă pașii până la altitudinea de 534 de metri putem ajunge pe un vast platou aflat sub un piedmont cu viță de vie. Acest loc se numește Via Ardelenilor sau cel puțin așa se numea la momentul descoperiri tezaurului. Este lucru știut că în anii ’30 ani secolului al XIX-lea se construiau foarte multe poduri, iar Episcopia Buzău dorea ridicarea unei catedrale. Astfel se face că mai toată lumea avea nevoie de piatră, iar pe Dealul Mare Istrița se găsea piatră din belșug.

Așa se face că în data de 25 martie 1837, în ziua de Buna Vestire, doi pietrari pe numele lor Stan Avram și Ion Lemnaru au descoperit sub o lespede veche incredibilul Tezaur „Cloșca cu puii de aur”. Locul exact al descoperirii este la un kilometru nord-vest de castrul de la Pietroasele, sub platoul Via Ardelenilor, la 400 de metri vest de biserica din Ochiu Boului, Pietroasa mică, în punctul numit Grădina Crudului.

Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”a fost considerat timp de aproape 100 de ani, până la descoperirea mormântului lui Tutankamon, cel mai mare tezaur din lume. Însă din momentul descoperirii și până în momentul în care a ajuns să fie expus la Muzeul Național de Istorie a României din București, tezaurul a avut de parcurs un drum lung și zbuciumat. Se pare că imediat după descoperire Tezaurul a fost cumpărat de la țăranii care îl descoperiseră, de un anume antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele pentru a le face mai compacte. Banul Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru D. Ghica reușește să recupereze parțial tezaurul și de asemenea atrage atenția lumii științifice asupra descoperirii de la Pietroasele.

Însă popularitatea internațională o dobândește datorită lui Alexandru Odobescu. Acesta restaurează cu o atenție deosebită Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”și îl expune în 1867 la Marea Expoziție Universală de la Paris. Era pentru prima oară când România se prezenta cu un pavilion propriu la o expoziție internațională.Tezaurul a fost numit “cea mai frumoasă floare a Expoziției” fiind admirat și de împăratul Napoleon al III-lea. Ulterior Alexandru Odobescu publică monografia “Le Tresor de Petrossa”, acesta dedicându-și viața studierii minunatului tezaur.

Din nefericire însă, Alexandru Odobescu este acuzat de presa românească a acelor vremuri, cum că ar fi vândut tezaurul. După un pelerinaj de șase luni la Kensington Museum din Londra și Viena, tezaurul se întoarce acasă la Muzeul de Antichităţi din București. Astfel acuzațiile apărute în presă se dovedesc a fi fost nefondate.

Dar povestea zbuciumată a tezaurului nu se oprește aici pentru că în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1875, în timpul unui puternic viscol ce se abătuse peste Capitală, tezaurul este furat și mutilat. Grigore Pantazescu, un seminarist pasionat de circ este cel care a furat tezaurul. Pantazescu este prins înainte de a topi tezaurul și primește 6 ani de închisoare, însă acesta moare în condiții suspecte, fiind împușcat în timpul unei tentative de evadare.

Timp de câțiva ani Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”rămâne la Muzeul de Antichităţi din București, însă în anul 1917 acesta împreună cu întreg tezaurul României este trimis la Moscova. Abia în anul 1956 se întoarce înapoi în țară, când Uniunea Sovietică decide să restituie României tezaurul artistic trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial.Scriitorul Gheorghe Petcu povesteste ca ‘in ziua de 11 iunie 1956 telexurile din întreaga lume au preluat știrea transmisă de Agenția TASS privind Hotărârea Consiliului de Miniștri al URSS de a transfera guvernului român , , un bogat Tezaur istoric și artistic”. Pentru ‘Tezaurul de la Pietroasa se rezervă un paragraf special, dovadă considerația de care se bucura, totuși, în rândul specialiștilor de la Răsărit’.

Delegația română care a preluat tezaurul artistic al României era compusă din Mihai Ralea, Gheorghe Oprescu, Andrei Oțetea, Tudor Arghezi, Marius Bunescu, generalul Vasile Rascanu și câțiva experți.

Din 1971, tezaurul este expus la Muzeul Național de Istorie a României din București și este compus din 12 piese cu o greutate totală de 19, 820 kg de aur.Piesele componente tezaurului sunt o fibulă mare in forma de vultur care poartă pe piept marele caboson oval, mărginit simetric în cruce de patru cabosoane mici și rotunde;o fibulă mică;două fibule mijlocii;o tavă;o cană-oenoche;o pateră;două coșulețe poligonale;un colan cu inscripție;un colan simplu;un colan cu balama.Tezaurul a primit numele de „Cloșca cu puii de aur”din cauza fibulelor în formă de pasăre.

sursa: historia.ro

loading...
Loading...

Citește și

Secretele faimoasei comori a lui Decebal. Unde s-ar putea afla tezaurul uriaş râvnit de romani

Istoricii au căutat de-a lungul timpului indicii despre locul unde ar fi fost ascunsă fabuloasa …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: