Karma și trădătorii din politică

Despre trădare se pot spune multe. De la celebrele vorbe atribuite lui Iulius Caesar („Și tu, Brutus, fiul meu?” sau „Iubesc trădarea, dar îl urăsc e trădător”) și până în zilele noastre, lumea – mai mică ori mai mare – e plină de viermi, insecte ori alte târâtoare veninoase ce și-au trădat apropiații, colegii, prietenii sau chiar rudele. Evident, pentru satisfacerea unor interese personale puternice, puse mai presus de moralitate și principii.

Paradoxal este că taman acestor lighioane – deși lumea le cunoaște tiparul comportamental de nevertebrate – li se pare firesc să vorbească de etică, de cum să ne comportăm, despre atitudini civice etc. Cine se simte fără de păcat, ăla trebuie să ne țină lecții de cultură și educație cetățenească. Dar nu despre asta dorim să dezvoltăm azi. Nu, cu totul altul e subiectul…

În politica românească, chiar și la nivel autohton, trădătorii sunt pe cai mari după ce și-au cuțitat protectorii, amicii sau cunoscuții. Culeg laurii, savurează șampania, mai mușcă din pișcot… Între timp, se bucură de bani, beneficii și alte treburi de-au decurs din trădare. Deh, toate lumea vrea funcții politice, administrative… Cum și alea-s aproape numărate, e logic să rămână-n picioare ăla de-i cel mai tare-n șiș. Că spate are cam fiecare personaj politic. Așadar, rămâne lama (în lungime și lățime) care să facă diferența între jivinele oportuniste.
Există, desigur, și ființe bine intenționate, relativ oneste, capabile și cu un bagaj informațional bogat, pe care ar fi bucuroase a-l pune-n sprijinul partidului. Și al populației de are atâta nevoie de profesioniști… Dar ce te faci cu lingăii, cuțitașii, ăia de ling scamele imaginare de pe umărul unui șef?! Sau, mai rău, amantele, rudele (pe bune, prin alianță sau inventate)?!

În fine, iar m-au apucat ideile crețe… Cert e un lucru, omis în totalitate de limbricii trădători: „de unde pleacă valul, acolo se întoarce”… E un vers dintr-o melodie veche de hip-hop românesc, de pe la începutul anilor 2000. Și e plină de miez treaba. Nu dăm exemple concrete, la care ne-am gândit din/prin peisajul local, că se știu ei. De asemenea, râmele se simt unele pe altele. Ajung chiar să-și realizeze ruperea firului vieții (politice). În ceasul al paișpelea, evident… Chiar dacă unele reptile sunt ori nu fosilizate, mai toate se cred imbatabile, intangibile și inexpugnabile. Au trădat, dar cred – în micimea lor, unde li se plictisește singurul neuron – că trădarea nu-i va ajunge din urmă.

Uneori, stimați limbrici, ea vine mai repede decât ați putea voi bănui. Karma e „o ființă” fără mamă și fără tată, pe care o doare-n popou de cât de șmecheri sunteți voi. Vă lovește când vă e secretară/funcția mai dragă.

În loc de concluzie: ai grijă, când urci, cum o faci, nevertebrato! În momentul când pici, doare al dracu’. Mai ales când cuțitul are lama lungă.

loading...
Loading...

Citește și

Muie, muie dar cu ce?

Prostia m-a copleșit și nu prostia în sine ci numărul minților care o produc? Muia …

Un comentariu

  1. Nimic nou sub soare!Cititi sau recititi fabula lui Grigore Alexandrescu,”Lupul moralist”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: