O poveste despre noroc și iubire! Sunt soț și soție de 70 de ani: „Am avut o viață foarte frumoasă”

colaj

Locotenent colonelul în retragere Aurelian Calotă, jandarm veteran de război, este un exemplu pentru generațiile tinere. Povestea sa de viață impresionează și prin prisma faptului că de aproape 70 de ani este căsătorit cu Elena Calotă, pe care o cunoaște încă din copilărie. „Avem 70 de ani de când suntem împreună! Suntem așa de la vârsta de 21 de ani. Am avut o viață foarte frumoasă, nu frumoasă!”, spune Elena Calotă. Jandarmul veteran este absolvent al Școlii de Subofițeri Jandarmi Drăgășani, promoția 1943-1944, ulterior desfășurându-și activitatea într-o unitate de jandarmi din Timișoara. În cel de al Doilea Război Mondial, maiorul Calotă a luptat și a fost rănit, fiind nevoit să se întoarcă acasă. „Am trăit și bune și rele! Toate sunt de la Dumnezeu!”, spune bătrânul veteran.

Și-au fost alături vreme de aproape șapte decenii, și la bine, dar și la rău, așa cum își promiseseră. Aurică și Lenuța Calotă locuiesc în satul Brătuia al comunei Dănești și în toamna acestui an vor celebra 70 de ani de când s-au cununat. Ne-au primit bucuroși de oaspeți, iar bunica Lenuța și-a lăsat deoparte treaba pe care o făcea-am găsit-o tăind ceapa pentru ciorbă- și ne-a invitat voioasă în camera în care cei doi își petrec cea mai mare parte a timpului. Veteranul a împlinit 91 de ani pe 12 martie, iar jumătatea sa va celebra aceeași vârstă pe 25 august. Bunicul Aurică, jandarmul veteran de război, s-a așezat pe un scaun în fața noastră și a început să își depene povestea. În ciuda vârstei înaintate, bunicul are mintea ageră, iar ochii îi sclipesc a nostalgie la fiecare frază spusă. Își amintește și acum cum, când avea puțin peste 17 ani, a fugit de acasă la Timișoara ca să devină soldat! Acolo era unitatea militară care primea voluntari, iar după câteva luni s-a decis că asta vrea de la viață: să fie militar! Considera că nu avea altă posibilitate, mai ales că tatăl său nu îl lăsase să facă decât șapte clase la Brătuia. „Am fugit de acasă când aveam 17 ani și ceva, căci tata nu mă lăsa să merg în armată. Eu doar asta visam! Am plecat cu niște tineri din sat de aici și am ajuns la Timișoara. Acolo era armată. Eram un copil, dar am știut că asta vreau. Tata nu a vrut să mă lase, el fusese primar al comunei Brătuia și spunea că doar săracii merg în armată! Eu aveam situație acasă, de aia nu mă lăsa să plec”, a povestit veteranul de război. În timpul cât a fost militar, și-a continuat studiile și a absolvit și un liceu. A rămas soldat toată viața, chiar dacă nu a activat mereu, inima sa îi este pe vecie legată de jandarmerie.

Absolvent al școlii de jandarmi

documente-Calota-Jandarm-(1)

Când Aurică Calotă a aflat că istoria mondială își va schimba cursul, a vrut să facă parte din ceva important. Ca să poată să rămână în armată, a susținut admiterea la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani, promoția 1943-1944, apoi a plecat pe front. „Am plecat la război, pe front, pentru că am vrut. Ne-au trimis pe front, da, am văzut orori, am tras ca să ne apărăm. La un moment dat, m-au împușcat în picior și m-au trimis acasă. Am venit acasă, la Brătuia, rănit. Am avut noroc și atunci, dar și anii care au urmat. (…) Jandarmii de la Gorj m-au respectat mereu, le port respect, căci dânșii mă iubesc și se interesează de mine. Jandarmii de la Târgu-Jiu mi-au zis bunicul și așa mă strigă de ani de zile! Acum, duminică, de Ziua Jandarmeriei, am participat și eu la manifestări. Mi-am amintit de tinerețe! Așa se întâmplă de fiecare dată”, a spus bunicul Aurică. A lucrat ani de zile în cadrul Jandarmeriei și când s-au făcut restructurări, Aurică Calotă s-a angajat ca și contabil, la Târgu-Jiu. Făcuse cursurile de contabilitate și a găsit un loc de muncă la baza de aprovizionare din municipiu. De acolo s-a pensionat. Mereu armata i-a rămas în suflet!

O viață împreună

DSC_0003

Își mângâie soțul și îl privește ca pe cel mai drag om! Vezi în ochii lor că s-au iubit și că au făcut alegerea corectă cu 70 de ani în urmă. El stă jos, căci îl dor oasele, iar ea, slabă și înaltă, își reazemă mâna pe umărul său. A chemat-o de la bucătărie să povestim, căci, spune bunicul Aurică, Lenuța își amintește mult mai bine tot ce au trăit! Și după 70 de ani de căsnicie, soții Calotă au grijă unul de altul! „O știu de mic copil pe Lenuța! Am fost la școală împreună. La 21 de ani ne-am căsătorit și am avut nevoie de dispensă regală ca să ne lase, pentru că eram prea mici de ani! Așa de mult ar trebui să dureze căsniciile și azi”, a afirmat bunicul Aurică. „Avem 70 de ani de când suntem împreună! Suntem așa de la vârsta de 21 de ani. Am fost colegi la școală, dar el, la școală, nu se uita la mine. Și acum îi scot ochii din cauza asta! Am avut o viață foarte frumoasă, nu frumoasă! Ne-am căsătorit și de atunci suntem împreună. Primul nostru an a fost bun, așa ca în primul an (râde și își privește soțul! N.red.). La Timișoara am stat mult! Nu am fost înjurată, nu am fost bătută în toată viața noastră! Eu mereu spun că în 70 de ani mi-a dat decât patru palme! Atât! Și am fost și vinovată când le-am primit! De-a lungul vremii am stat și la Turcinești, apoi la Drăgășani și apoi la Timișoara și apoi la Târgu-Jiu, Brătuia”, spune, zâmbind, bunica Lenuța.

Nuntă cu trăsuri

Bunica Lenuța își amintește și acum ziua nunții, se uită cu nostalgie la tabloul prins deasupra patului, dar spune că nu așa a fost îmbrăcată mireasă: „Nu era ca acuma cu rochie albă, am fost îmbrăcată în costum popular! Și el și eu în costume populare! A fost frumos! Am avut trăsuri, cai, așa cum se făcea pe vremea aia!”, a povestit Lenuța Calotă. Au trăit ani frumoși împreună, dar spun că nu mai vorbesc de tinerețe. Decât rar! Acum povestesc despre nepoți și strănepoți, pe care îi iubesc nespus. „Avem norocul nostru cu televizorul. Stăm și povestim ba de una ba de alta, dar de tinerețe nu prea! Aia s-a dus! Acum avem nepoți și strănepoți care sunt totul pentru noi! Singurătatea este cea mai grea, atunci când ei nu sunt cu noi, ne este tare greu”, a declarat bunicul Aurică.

Patru palme în 70 de ani

Calota-Aurelian-Jandarm-VETERAN-Bratuia-(2)

S-au iubit mereu și s-au respectat, au comunicat și s-au ajutat de fiecare dată când a fost nevoie. Amândoi spun că acestea nu ar trebui să fie secrete ale unei căsnicii reușite, ci lucruri normale. Lenuța Calotă își amintește și acum de ce soțul său i-a dat patru palme în cei 70 de ani de când formează o familie: „Nu am luat decât patru palme în cei 70 de ani de căsnicie. Nu am fost înjurată niciodată, nu mi-a vorbit urât. A avut mereu grijă de mine, eu am avut grijă de el. și acum avem! Dacă mă vede că am ceva greu de făcut, mă strigă să stau locului și vine și mă ajută! Am avut și greutăți, am avut și necazuri! Cea mai mare bucurie a fost când ni s-au născut nepoții și strănepoții! Noi nu am făcut copii, nu am putut să fac. Tatăl lui Cosmin Calotă, nepotul meu, este înfiat de noi. Cea mai mare bucurie a vieții sunt copiii! Acesta este regretul meu: că nu am mai putut să nasc copii. Pe tatăl lui Cosmin l-am înfiat după trei ani de căsnicie. L-am crescut cu iubire, pace, armonie!”, a spus Lenuța Calotă.

„Mama și tata”

DSC_0006

Așa și-au crescut și nepoții. Cosmin Calotă, tată la rândul său și om implicat în viața politică, dar și în cea a comunității, spune că a avut o copilărie minunată grație bunicilor săi. Le-a spus mereu mamă și tată și așa le spune și acum: „Au avut mare grijă de noi, de mine, fratele meu şi de sora mea. Am fost trei fraţi. Noi le spuneam lor mama și tata, iar părinților mica și tică. Bunicii i-am mâncat sufletul, căci făceam numai tâmpenii! Am avut o copilărie din care nu a lipsit niciodată iubirea lor! A fost minunat! Acum, la bătrânețe, încercăm să îi vizităm foarte des, căci singurătatea nu este bună. Din păcate, sunt foarte dezamăgit de autoritățile locale din Dănești. I-au uitat cu desăvârșire! Ba mai mult, nici nu îi ajută. Singurii care se interesează de ei, în afară de noi, cei din familie, sunt cei de la jandarmi, și le mulțumesc domnilor Dorel Roșu și Florin Popescu și doamnei Carmen Guță, dar și polițistului din comună Iuniu Gheorghe și doamnei doctor de aici. Şi multe mulţumiri domnului Pănoiu Gabriel, ofiţer la Jandarmi, la Prevenirea şi Combaterea Faptelor Antisociale. Tuturor le mulţumesc pentru că se interesează şi au grijă de tata.”, a spus Cosmin Calotă, nepotul veteranului de război.

Sănătatea, singura dorință

DSC_0012

De-a lungul anilor cei doi soți Calotă și-au învățat atât copilul, cât și pe nepoții și strănepoții, să fie mereu cinstiți, corecți, să nu mintă și să-i respecte pe cei din jur. Așa au învățat și ei de la bătrânii lor! „Am avut viața pe care am avut-o și îi mulțumim lui Dumnezeu! El a muncit, a făcut școală, eu am stat acasă, am avut grijă de el și de casă, de copil și apoi de nepoți. Am fost mai bolnăvicioasă, dar Aurică a avut grijă de mine mereu. Dacă și tinerii ar avea grijă mai multă unul de altul… acum singurătatea este dușmanul nostru. Trec zilele mai greu pentru că suntem singuri. Avem patru strănepoți! Plus nepoții și copilul! Suntem norocoși! Ne rugăm la Dumnezeu pentru sănătatea lor și a noastră! Firul vieții se rupe când vrea Dumnezeu! Să trăiți frumos, mamă!”, ne-a spus, la plecare, bunica Lenuța. I-am lăsat în ușa casei, sprijinindu-se unul de altul, așa cum au făcut toată viața. S-au bazat unul pe altul și s-au iubit. Avem ce învăța de la astfel de oameni frumoși… Le-am promis că la toamnă, când vor aniversa șapte decenii de căsnicie, îi vom vizita!

loading...
Loading...

Citește și

Din CLUBURILE târgujiene, într-un PUB din Anglia! Cum îşi clădeşte viitorul un ADOLESCENT din Gorj, doar cu CHITARA lui!

În urmă cu un an, a cântat în cluburile din Târgu Jiu. Piese rock şi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: