Părintele Daniil sau Sandu Tudor, mucenicul Rugului Aprins

TRADITII-2

Alexandru Teodorescu, născut în anul 1896, pseudonim literar, Sandu Tudor a fost om cu o personalitate puternică. Era atras de substratul tainic al lucrurilor. Cult, orientat spre literatură patristică și mistica vieții călugărești, este pasionat de publicistică. A colaborat la revista Gândirea, iar mai apoi, în 1930 avea să editeze chiar el două reviste ,,Credința” și ,,Floarea de Foc”.

Parintele Daniil, cel cunoscut de Sandu Tudor, indemnat mai ales de vladicul Tit Simedrea, s-a gandit ca asa cum rugul care ardea nu se mistuia, ci aprindea si mai mult la viata, la tinerete, la verdeata, nu la cenuță, asa si rugaciunile facute atunci pentru apararea ortodoxiei, si mai ales, pentru curatirea Ortodoxiei de cele ce s-au adunat ca un fel de reziduri, sa fie mai activa. La tunderea in Monahism s-a numit Agaton, iar mai tarziu, Daniil. Hotararea lui Sandu Tudor de a se calugari este socotita de securitate un mijloc de a-si ascunde activitatea polititca. Adevarul este ca optiunea pentru viata monahala a venit dintr-o convingere launtrica sincera. Parintele Ioan Cel Strain a intuit in Sandu Tudor, nu doar un vrednic fiu duhovnicesc, ci si un urmas al sau.

Multe lucruri neadevărate s-au spus despre părintele Daniil. Cei care sunt impotriva Rugului Aprins il acuza ca a fost legionar. Niciodata nu a fost, ci dimptriva, cand era director la ,,Credinta’’, scria tot timpul impotrivs miscarii liegionare. Părintele Daniil a încercat, în mod sistematic, din 1955, să trezească conştiinţa unor tineri printr-o educaţie creştină care avea ca finalitate conturarea unei personalităţi libere, trăitoare în Hristos, purificată de zgura ideologiei comuniste. Dupa ce tinerii care au venit la Rugul Aprins, au vazut ca ei nu sunt extremisti, nici antisemiti, nici razvlatiți, ci cautau si ei adevarul credintei, atunci si-au dat seama ca cel care a intemeiat miscarea, a intemeiat-o tocmai impotriva marxismului care aparuse in Rusia. Profitând şi de faptul că, cel puţin teoretic, libertatea credinţei era garantată de constituţie, el s-a ridicat împotriva materialismului ateist, afirmând preeminenţa spiritului. Într-o lume în care manifestările exterioare diferite de direcţia trasată de partid erau sever cenzurate, trebuia apărat sâmburele viu, interior, al conştiinţei. Precum focul păstrat sub cenuşă, aşa şi oamenii, dacă ştiau să păstreze în ei scânteia vieţii adevărate, puteau renaşte în condiţii mai favorabile. Din vremea calatoriei in Sfantul Munte, Sandu Tudor avea convingerea ca neamul sau poate fi salvat printr-o transformare duhovniceasca profunda, prin trairea credintei si a rugaciunii, prin refacerea legaturii intre om si Dumnezeu. Parintele Daniil a avut metoda Lui asemenatoare cu cea de la Athos si a avut o putere si o energie de a fi foarte riguros, de a nu permite celor care asistau la rugaciuni si la conferinte sa discute alte lucruri sau sa faca glume, sau sa vorbeasca ceva fara rost. Era riguros nu numai cu ceilalti dar mai ales cu el insusi.

TRAADITII-parintele-daniil-tudorArestat

A fost arestat în noaptea de 13/14 iunie 1958, împreună cu alte 15 persoane care vor forma lotul „Teodorescu Alex şi alţii“. Fiind considerat liderul grupului, el a fost condamnat la 25 de ani de temniţă grea pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale“. Încarcerat la Aiud, a avut foarte mult de suferit.. Hărţuit, bătut, mai mereu bolnav, părintele Daniil a decedat în penitenciar din pricina regimului aspru de detenţie. Colegii de suferinţă au aflat doar vestea morţii, fără să ştie precis când s-a petrecut aceasta şi nici unde a fost îngropat părintele. Se pare ca a murit pe 17 noiembrie 1960, in spitalul Penitenciarului Aiud, arzandu-se orice urma despre el, iar motivul oficial al decesului este „hemoragie cerebrală“. Deşi certificatul de deces este întocmit „profesionist“, stim cu totii că medicii din penitenciarele comuniste erau obligaţi să falsifice aceste documente, pentru a acoperi abuzurile paznicilor şi anchetatorilor.

Spre ortodoxie

Fără să vrei, dacă privești în jur și de aci mai departe peste țări și mări cu perspectiva pe care amplificatoarele vieții ți-o deschid, ai impresia că omenirea întreagă se află într-un năucitor exod, o uriașă rătăcire în pustiu, sub greutatea cine știe cărui soroc sau sacrilegiu din vremi uitate. După războiu mai ales, drumul vieții se rostogolește așa de ciudat parcă peste un tărâm cu priveliști blestemate. În viața lăuntrică a Bisericii noastre ortodoxe, ca în orice fel de viață, aceeași svârcolire în gol, vrăjită. Nu voesc să încep prin aceasta cu nimeni niciun fel de dispută, de gâlceavă zbârnâitoare. (…) Voesc numai să dau trâmbița unor glasuri cari dăinuiesc în ciuda stăpânilor acestui veac. În țara celor ce au cântat în vremurile deșteptării ”preoți cu crucea-n frunte” mai sunt mulți din cei ce nu strigă, cei ce nu se grăbesc și nu cer nimic, sunt mulți cei ce muncesc, suferă și tac trăind în Biserica vie și veșnică a lui Hristos. Pe drumul suferinței noastre, în noaptea cea mare ce ne învăluie, în marea tăcere ce ne cuprinde, bunicii noștri ne-au lăsat cu mâini tremurânde crucea și chivotul de tradiții și unelte sfinte, chivotul ortodoxiei noastre în care purtăm pe Domnul Euharistic, Trupul și Sângele mântuirii noastre. Norodul celor rămași fără de glas, neștiuți, strânși în jurul stălucirii Lui, se călăuzesc pe drumul cel de mii de ani cu credința nestrămutată că vor ajunge odată sub porțile unde stă de pază arhanghelul cu paloș de foc. Ei cred până la moarte că numai la lumina Lui vor putea pătrunde în Cetatea lui Dumnezeu. Nu vă mirați: mai sunt, cum spune Scriptura, ”șapte mii de bărbați neștiuți cari nu au plecat genunchii în fața lui Baal” cu tot vârtejul acesta de jazz-band și fard.

Comoara ortodoxiei

În adevăr, printre fețele clerului de la noi, puține, foarte puține poartă fățiș și semnul celor șapte mii de aleși ai Domnului. Sunt însă. Eu cunosc unul. Unul vajnic care m-a făcut și pe mine să înțeleg comoara ortodoxiei, de ce omul pentru a întemeia în sine viața fără început și fără sfârșit, viața cea supranaturală, are nevoie de o Biserică, de Biserica Lui. Limbaj astăzi neînțeles pentru mulți dintre slujitorii altarului. Astăzi, în sânul clerului nostru există o luptă surdă, nu încă fățișă, aceiași veșnică luptă de pretutindeni dintre cei doi stăpâni: Mamona și Hristos. În toți un tainic simțământ ne face să spunem că lucrurile merg rău. Toată lumea, chiar și cei mai binevoitori, văd că ramurile smochinului Bisericii noastre ortodoxe au început să se usuce. Toți caută să grădinărească. Fiindcă cei mai mulți dintre binefăcători văd însă numai că lucrul merge rău fără să pătrunză și pricina cea adevărată și adâncă, se străduiesc în van să dreagă pe dinafară. Nu ne trebuiesc crematorii, nici ajutor de la iezuiți când de fapt viața vine prin seva vie. Nu ne trebuie grădinăria parcurilor englezești. Nu ne trebuiesc îndreptări ”pe ici pe colo prin părțile esențiale”. Nu ne trebuie nicio reformă. Biserica trebuie să lucreze și să grăiască din înaltul amvonului Cuvântul cel viu, Cuvântul dătător de viață despre care Mântuitorul a spus: ”Cerul și pământul vor trece dar cuvântul Meu nu va trece”. Biserica ortodoxă, mai mult ca oricare alta, ține acest Adevăr al său: Cuvântul dătător de viață, Hristosul Cel Viu. Numai prin atingerea sufletului omenesc viu cu alt suflet omenesc viu se poate aprinde viața. Slova omoară. Cărturarii devin farisei maniaci asemeni sărmanei cămile, cu munți de himere în cocoașă. Nu ne trebuie nicio reparație savantă pe dinafară. Timpul nu poate ruina adevărul lui Hristos. Ortodoxia nu se poate schimba. Se poate să devenim ortodocși cu adevărat.

Preot Ionel Câmpeanu, Târgu-Jiu

Loading...

Citește și

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Adormirea Maicii Domnului. Află ce nu trebuie să faci în această zi!

Sfânta Maria este sărbătorită, în fiecare an, la 15 august. Popular, Adormirea Maicii Domnului este …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: