Poveştile celor mai crude personaje din istoria României (II)

„Omul cu ciocanul” – Criminalul care a îngrozit Clujul: ucidea şi viola femeile

Timp de trei ani, începând cu septembrie 1972, Romulus Vereş a terorizat Clujul. Ucidea femei cu ciocanul şi le-a declarat anchetatorilor că nu el săvârşea crimele, ci Satana, că diavolul îi fura înfăţişarea şi omora. A fost prins de celebrul criminalist român colonelul Dumitru Ceacanica, după ce 4.000 de clujeni au fost intervievaţi. În locuinţa lui Vereş, anchetatorii au găsit suficiente probe pentru incriminarea acestuia: carneţele-jurnale unde „omul cu ciocanul” îşi nota delirurile pe care le trăia şi un tratat de medicină legală, cu sublinieri în privinţa traumatismelor craniene şi diversele forme de moarte violentă. Parcurgerea acelor jurnale a scos al iveală că Vereş avea un dulap transformat în loc de rugăciune, unde, după cum spunea el, se întâlnea cu Satana, care îi dădea ordinele în privinţa săvârşirii omorurilor. El nota în jurnal că este chinuit, de fapt, de doi Satana, unul foarte rău, numit „Bere”, şi altul ceva mai blând, numit „Puiu”. Criminalul nu şi-a recunoscut niciodată complet faptele. A dat vina pe diavolul care îl poseda, îi fura înfăţişarea şi ucidea.

Povestea călăului care i-a tras pe roată pe Horia, Cloşca şi Crişan

Fiecare oraş, târg sau sat mai important îşi avea în Evul Mediu locul, călăul, precum şi instrumentele şi armele necesare execuţiilor periodice. Locurile erau amenajate în pieţe publice, la intrarea în oraşe sau de-a lungul celor mai circulate drumuri. Unele toponime din judeţul Alba mai amintesc şi acum de existenţa unor locuri de tortură şi execuţie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul Furcilor”, la Şard o „Poiană a Furcii”, între Ighiu şi Bucerdea o „Măgură a Furcii”, la Sâncel, lângă Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Şugag un loc numit „La Furci”.

Siguranța

Instituţia pentru care inchiziţia era copil mic: „Erau torturi fizice şi psihice inumane”. Timişorenii nu se temeau de o anumită persoană. Lor însă li se făcea „pielea de găină” la auzul cuvântului „Siguranţă”. Este numele celei mai odioase instituţii din România comunistă, care nu a ezitat să pună în aplicare cele mai inumane metode împotriva celor care nu împărtăşeau noile orientări. Ileana Silveanu, fiica fostului şef al Statului Major al trupelor regale din Timişoara, colonelul Ioan Ursă, care a fost arestat de trei ori de comunişti pentru „uneltire împotriva statului”, „crime de război”, a descoperit şi a făcut publice crime odioase comise de comunişti, torturile fizice şi psihice la care au fost supuşi cei care nu le împărtăşeau crezurile. „Statul comunist s-a temut şi de umbra lui. A trebuit să ducem o viaţă duplicitară: una spuneam, alta gândeam şi altceva era în sufletele noastre. În cărţile mele descriu cum au fost trataţi oamenii la securitate. Erau torturi fizice şi psihice care depăşeau imaginaţia. Inchiziţia a fost copil mic”, a mai declarat Silveanu.

Povestea domnitorului asasin de boieri

Sadismul şi cruzimea, deşi întâlnite mai rar, n-au ocolit istoria Bucureştiului. De la asasinarea boierilor pentru a inspira frică, la executarea mafioţilor pe străzile Ferentarilor în timpul războiului şi până la necrofilia şi canibalismul criminalului Râmaru, capitala ţării n-a fost ferită de malefic. Lucru frecvent pe vremea domnitorilor puşi la cârma Principatelor Române, cei care veneau în fruntea regiunii trebuia să fie cunoscuţi ca nişte conducători cruzi, duşmanii trebuia să-i cunoască de frică, altfel tronul era în pericol. Este şi cazul domnitorului Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul, care avea obiceiul să-i adune pe boieri şi să-i ucidă la Curtea Domnească din Bucureşti. A domnit de trei ori: ianuarie 1545 (intră în Bucureşti la 17 martie) – 16 noiembrie 1552; mai 1553 – 28 februarie 1554 (în martie părăseşte Bucureştiul); ianuarie 1558 – 21 septembrie 1559. Cronicile vremii însemnează că Ciobanul, la două săptămâni după instalare, a poruncit să fie ucişi mai mulţi boieri. De asemenea, aceştia ar fi fost şi torturaţi pentru a dezvălui unde sunt banii şi bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma măcelului, rudele şi o mare parte din boierime se refugiază în Transilvania şi Ungaria în ideea de a-şi uni forţele şi încearcă de două ori să-l răstoarne de pe tron. Prima încercare a reprezentat-o bătălia de la Periş, din 24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere şi nimicită de Mircea Ciobanul. Cu două zile înainte de lupta cu Radu Ilie, cel care era susţinut de habsburgi pentru a prelua puterea în Ţara Românească, de frică să nu fie trădat, Mircea a pus să fie ucişi 47 de boieri chiar la masa sa. Lupta decisivă s-a dat la Măneşti în 16 noiembrie 1552. Radu Ilie a câştigat, iar Mircea s-a refugiat cu familia la Giurgiu. Întoarcerea sa la tron, aprobată de sultan după moartea predecesorului său, a adus cu sine un alt măcel. Numirea lui a provocat un exod al boierilor peste Carpaţi. Mircea le-a promis acestora că dacă se întorc şi i se închină, îi va ierta. Primirea are loc la curtea domnească din Bucureşti, în prezenţa dregătorilor turci. Însă, după plecarea turcilor, Mircea i-a ucis pe boieri în frunte cu Stănilă vornicul. În aceeaşi zi, 3 februarie 1558, a fost pentru prima dată când au pierit şi reprezentanţi ai clerului.

www.adevarul.ro

loading...
Loading...

Citește și

Epava crucișătorului german Scharnhorst, descoperită pe fundul Atlanticului

Epava crucișătorului de linie Scharnhorst, unul dintre cele mai temute vase de luptă germane din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: