Poveştile gărilor României (I)

În timp ce guvernanţii de astăzi ai României discută vinderea pe bucăţi a infrastructurii feroviare, în vremuri apuse, părinţii României moderne, în frunte cu regele Carol I, construiau „pânza de fier” care trebuia să devină vena comercială a ţării. În Capitală, numărul gărilor avea să crească de la an la an, iar în oraşele din ţară, unele au devenit adevărate monumente.

Ca orice alt mijloc de transport, nici sistemul feroviar nu duce lipsă de legende şi poveşti. Potrivit istoricilor, a existat un tâlhar celebru în anii 1930-1940, care opera numai în tren. Faimosul comisar Eugen Alimănescu, cel care i-a prins pe tâlharii care au spart Banca Naţională din Braşov, cunoscut în acele vremuri ca fiind cel mai dur şi cel mai înfricat dintre poliţiştii români, este cel care l-ar fi prins şi pe tâlhar. „Povestea este că autorităţile au apelat la Alimănescu, iar comisarul a ajuns să fie el momeala pentru a-l prinde pe hoţ. Infractorul le fura bunurile şi apoi îşi omora victimele. Când a încercat asta şi cu comisarul, a sfârşit cu o condamnare”, explică Falcan.

Primul bolnav de SIDA din România

Poate o poveste mai puţin cunoscută, dar care exprimă modul propagandistic în care funcţiona sistemul comunist, este cea a primului român depistat cu SIDA. „Cu toate că nu s-a făcut public şi comuniştii au încercat să rămână cât mai muşamalizat, primul român care a fost depistat cu SIDA a fost chiar un conductor de tren. Omul era homosexual şi cum ieşea frecvent din ţară, aşa se pare că a luat boala. Desigur, în comunism, românii nu aveau probleme, nu existau boli şi nici homosexuali, aşa că autorităţile au încercat să ţină cât mai departe de opinia publică povestea conductorului”, a mai povestit Dan Falcan. În Capitală, numărul gărilor avea să crească de la an la an, dar timpul, modernizarea ţării, dar şi ignoranţa autorităţilor de-a lungul timpului au făcut ca doar patru staţii să rămână funcţionale.

BOTOŞANI – Istoria de 147 de ani a gării din Botoşani, scrisă de Eminescu, Enescu, Călinescu şi Regele Ferdinand

Arhitectura austriacă a sălilor de aşteptare şi peroanele năpădite de fumul locomotivelor au fost admirate de la geamul vagoanelor de George Călinescu, Mihai Eminescu şi chiar regele Ferdinand, venit în vizită la bunul său prieten, boierul Moscovici. Ridicată de austrieci la sfârşitul secolul al XIX-lea, gara din Botoşani a cunoscut „Epoca de Aur” cu marfare şi trenuri pline de navetişti şi apoi ruina democraţiei.

TIMIŞOARA – Gara Mare din Timişoara a fost bijuterie arhitectonică. Astăzi este o clădire de tristă amintire

Gara principală din Timişoara, construită în 1897, a fost una din cele mai frumoase clădiri din oraş. A fost bombardată în Al Doilea Război Mondial, iar apoi a fost reconstruită, pierzând total farmecul de altă dată. Timişoara este, de multe decenii, unul dintre cele mai mari noduri de cale ferată din România. Nu mai puţin de nouă sunt direcţiile spre care pornesc (şi, totodată, dinspre care vin) liniile trenurilor. O asemenea reţea feroviară necesită un număr adecvat de gări.

PLOIEŞTI – Toţi regii României au trecut prin bătrâna gară a oraşului

După 13 septembrie 1872, Gara Ploieşti a fost locul unde omul obişnuit îi vedea pe viu pe oamenii despre care citise în gazete sau auzise vorbindu-se în piaţă, un spaţiu al socializării, care a schimbat obiceiurile, moda, limba, loisir-ul. Toţi regii României au tranzitat prima gară a Ploieştiului, unde erau întâmpinaţi cu ritualuri fastuoase.

CĂLĂRAŞI –  Gara de marmură din Călăraşi, visul dictatorului Ceauşescu

Clădirea a fost construită de puşcăriaşi în anii ’80. Cândva, gara era o mândrie în oraşul din inima Bărăganului. Ceauşescu nu s-a calicit. Construită înainte de 1989, gara din Călăraşi a fost tapetată cu marmură de cea mai bună calitate. Acum este modernizată cu 4,8 milioane de euro.

GALAŢI – Povestea tristă a Gării Docăneasa. Cum a fost vândută la licitaţie prima gară de pe relaţia Galaţi-Bârlad

Gara Docăneasa a fost prima scoasă la licitaţie de Fiscul din Galaţi şi prima vândută, pentru doar 20.000 de lei. Din momentul vânzării şi până astăzi, bătrânii din sat, care vor să meargă cu trenul la rudele de la oraş, trec prin adevărate chinuri. Gara Docăneasa este undeva departe de Galaţi, într-un loc aproape uitat de lume. Pe calea ferată se mai ajunge cum se ajunge, dar pe drumurile rutiere este jale. Sătenii ştiau că singura lor cale de acces către civilizaţie era trenul.

SUCEAVA – Gara Iţcani, bijuterie a arhitecturii austriece, lăsată în paragină de CFR

O bijuterie a secolului XIX, Gara Iţcani din municipiul Suceava a fost lăsată în paragină. Deşi este monument istoric, în ultimii zeci de ani, pentru renovarea clădirii nu a fost alocat niciun leu. Clădirea a fost construită de austro-ungari în 1869, iar acum este declarată monument istoric, deşi cu greu mai poate fi recunoscută măreţia sa de altădată.

www.historia.ro

loading...
Loading...

Citește și

Epava crucișătorului german Scharnhorst, descoperită pe fundul Atlanticului

Epava crucișătorului de linie Scharnhorst, unul dintre cele mai temute vase de luptă germane din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

* Din respect pentru cititori, GorjDomino isi rezerva dreptul de a elimina comentariile injurioase la adresa persoanelor vizate in articole, si nu numai, care contin greseli gramaticale evidente, ori care ataca demnitatea tuturor celor in cauza. * Totodata site-ul www.gorj-domino.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
error: